Cineva apropiat m-a intrebat mai demult ce se intampla cu dragostea? Unde dispare? Si cum e posibil ca ceva atat de puternic la inceput sa se transforme treptat in “nimic”? Recent sunt tot mai des intrebata acelasi lucru. Drept pentru care am considerat ca mai bine scriu un post public si il cititi cu totii in loc sa ma stresati cu aceeasi intrebare mereu

Relativ vasta mea experienta in domeniul relatiilor esuate m-a condus pana la urma si la un raspuns. Cam era si cazul, dupa atata timp. Asa ca iata concluzia la care am ajuns. Relatiile esueaza pentru ca s-a intrat in acele relatii din motive gresite. Majoritatea oamenilor intra intr-o relatie gandindu-se mai degraba la ceea ce pot sa obtina din ea, decat la ceea ce aduc ei in ea. Ori, scopul unei relatii este sa decizi ce parte din tine doresti sa arati, nu ce parte din celalalt ai putea sa capturezi si sa pastrezi. Relatiile sunt cea mai buna modalitate de a te exprima pe tine ca persoana, de a te crea si evolua.

Desigur, e foarte romantic sa spui ca, din clipa in care a aparut cineva special in viata ta, te simti desavarsit. Totusi, scopul unei relatii nu este de a avea o alta persoana care sa te desavarseasca, ci de avea pe cineva cu care sa impartasesti desavarsirea ta; de a te “creste” pe tine si a impartasi evolutia ta. Noi nu suntem jumatati de oameni, suntem intregi, avem fiecare cate doua maini, doua picioare, doi ochi, etc. E foarte frumos sa spui ca ti-ai intalnit jumatatea, dar aceasta expresie este totusi numai metaforica. Nu cred ca e cazul sa o luam ad literam.

Problema este atat de simpla si totusi atat de prost inteleasa: cele mai marete vise sunt legate de persoana iubita, si nu de “sinele” cel iubit. Testul relatiei este legat in cele mai multe cazuri de cat de bine s-a incadrat celalalt in idealul nostru si cat de mult ne-am ridicat noi la asteptarile si idealurile celuilalt. Totusi, singurul test adevarat este cat de bine ne-am ridicat noi insine la idealul nostru.

Concentrarea constanta asupra celuilalt, ce face, ce spune, de gandeste, etc.. nu are cum sa reziste. Asa ca cel mai bine ar fi sa lasati celalalta persoana din relatie sa isi faca griji cu privire la propria persoana, si sa ne concentram pe a noastra. Nu conteaza ce este, face, are, spune, vrea, cere celalalt. Singurul lucru care conteaza este ce suntem noi fata de toate aceste lucruri.

Cea mai iubitoare persoana este cea care se centreaza in jurul propriului sine. Nu fac o pledoarie pentru egocentrism, insa cum poti sa pretinzi ca il iubesti pe cealalt cand nu esti in stare sa te iubesti pe tine intai? Multi oameni fac greseala de a cauta dragostea de sine prin dragostea pentru celalalt, gandind ca “daca eu il/o voi iubi, atunci si el/ea ma va iubi, si atunci voi fi demna sa ma iubesc si eu la randul meu”. Astfel, doi oameni se pierd literalmente pe ei insisi intr-o relatie. Intra in aceasta relatie in speranta ca se vor regasi, si in schimb, se pierd. Spera ca intregul va fi mai mare decat suma partilor si constata ca e mai mic. Simt ca au renuntat la mare parte din ceea ce sunt pentru a fi, si a ramane, in relatie. Unii chiar renunta la unele obiceiuri la care tineau sau activitati care le placeau pentru a se mula pe asteptarile sau preferintele partenerului, pentru a fi siguri ca nu dezamagesc si se incadreaza in idealul lor. Nici nu e de mirare ca incep sa se gandeasca cu tristete la vremurile in care puteau face aceste lucruri la care au renuntat. Pierzandu-se pe sine, odata ce relatia a esuat, trec printr-o veritabila criza de identitate, pentru ca si-au construit tot universul in jurul celuilalt iar acum acest univers s-a destramat. Iar in lispa celuilalt si a lucrurilor la care au renuntat, nu le mai ramane nimic.

Cel mai important lucru este sa te iubesti, si sa ramai “TU insuti” in relatie, pentru nu vei putea niciodata sa-l iubesti pe cel de langa tine la fel de mult ca pe tine atata timp cand iubirea pentru tine nu exista. Sentimentele nu dispar in realitate daca sunt autentice. Insa de cate ori nu am intalnit cazuri de persoane care isi doresc sa fie cu cineva pentru a nu fi singuri si atunci orice persoana de sex opus care li se pare cat de cat interesanta se transforma subit, prin intermediul autosugestiei, in materializarea tuturor dorintelor… A cunoaste un om este, intr-adevar, aproape o misiune imposibila, intrucat chiar si noi insine petrecem o viata intreaga incercand sa ne cunoastem prin multitudinea de perceptii, ganduri si rationamente. Inceputul ofera intotdeauna o gramada de sperante si iluzii. Dar dupa un timp mastile cad, si ramanem doar noi. In plus, viata nu ofera garantii. Nu putem sti din prima secunda ca o relatie cu o anumita persoana va merge sau nu. Insa alegerea e a noastra.

Asa fiti voi insiva, nu incercati sa pareti altfel pentru ca pana la urma adevaratul “eu” tot va iesi biruitor la suprafata. Si foarte important: ascultati-va intuitia. Pentru ca mai rar se inseala .

p.s. Picture by ME.

Femeile se plang des ca barbatii nu le asculta. Barbatii asculta in graba ce spun femeile (sau uneori chiar cu atentie, dar tot degeaba), identifica imediat problema, dupa care le ofera cat mai prompt solutia si nu inteleg de ce femeile sunt si mai nemultumite decat inainte acuzandu-i ca nu le asculta si nu le inteleg. Nedumeriti, barbatii le acuza pe femei ca sunt nerecunoscatoare. Si iata terenul propice pentru o cearta de proportii. Care nu ar fi avut loc daca barbatii ar fi stiut ca femeile se plang pentru ca doresc intelegere, nu solutii. 

Femeile pretuiesc dragostea, comunicarea si relatiile interumane. Majoritatea conversatiilor dintre femei presupun impartasirea de sentimente, comunicarea fiind vitala pentru ele. De mare importanta sunt dezvoltarea personalitatii, orice poate intretine evolutia, si da.. psihologia. Nu degeaba se vorbeste despre intuitia feminina. Ei bine exista, si functioneaza . Pentru femei, un semn de mare afectiune il reprezinta acordarea sprijinului si a ajutorului, chiar fara a fi fost cerut. Demonstrarea competentei nu este o chestiune importanta pentru o femeie. Ajutorul oferit nu este jignitor, iar nevoia de ajutor nu este perceputa de ele ca o slabiciune. Motiv pentru care le este foarte greu sa inteleaga de ce tentativele lor de a le oferi sprijin si sfaturi bineintentionate se soldeaza intotdeauna cu respingere ostila din partea barbatilor. Barbatii trebuie sa tina seama ca femeile isi discuta problemele pentru a realiza o apropiere, nu neaparat pentru a obtine solutii. Atunci cand doresc solutii le cer. 

Ehe, pe planeta barbatilor lucrurile stau exact pe dos. Ei pun mare pret pe competenta, eficienta, putere si realizari. Motiv pentru care fac tot timpul ceva pentru a se afirma, constiinta lor de sine fiind definita prin capacitatea lor de a obtine rezultate. Ii intereseaza mai mult lucrurile, obiectele, stirile, decat sentimentele si oamenii. In plus, se mandresc foarte mult cu faptul ca pot sa-si rezolve singuri problemele, autonomia fiind un simbol al eficientei, puterii si competentei. Asa ca, din moment ce ei isi vad singuri de problemele lor si rareori discuta despre ele (pentru ca o considera un semn de slabiciune), sfaturile nesolicitate oferite cu atata afectiune de catre femei, nu pot decat sa-i enerveze. Deviza barbatilor e: “daca nu e stricat, nu repara”. Deci in momentul in care femeia incearca sa-l “repare”, el percepe mesajul ca ar fi “defect”. Femeile ar trebui sa scuteasca barbatii de sfaturile nesolicitate, si sa le pastreze pentru atunci cand li se cer si sunt efectiv utile. 

Concluzie: Femeilor, nu-i mai criticati/sfatuiti/cicaliti atata daca vreti ca ei sa va aprecieze ajutorul. Pastrati-va “indicatiile pretioase” pentru momentele in care vi se cer. Iar voi barbatilor, incercati sa exersati acel sport extrem numit “a asculta” cand vorbesc femeile, cu singura intentie de a-i intelege problemele, fara sa incercati sa-i schimbati starea de spirit sarind imediat cu solutia potrivita explicadu-i rational de ce nu ar trebui sa se simta asa. Veti fi surprinsi cat de apreciati veti fi pentru asta.

Cred ca e clar pentru toata lumea ca barbatii nu inteleg nimic din femei, iar comportamentul barbatilor le depaseste cu desavarsire pe femei si majoritatea certurilor dintre ei pornesc tocmai din cauza ca femeile se asteapta ca barbatii sa se comporte ca niste femei, iar barbatii se asteapta ca femeile sa fie deep down… barbati.

Curioasa cum sunt din fire, nu m-am lasat pana nu am elucidat misterele. Multumesc pe aceasta cale lui Tudor pentru o carte care m-a facut sa pricep in sfarsit ce se intampla! , si probabil o sa va ajute si pe voi pe viitor. Post-urile urmatoare vor avea ca subiect elucidarea misterelor legate de deosebirile dintre barbati si femei. So stai tooned!

Iata linkurile:

Episodul 1

Episodul 2

Episodul 3

Episodul 4

Episodul 5

Episodul 6

It’s official! Tabloul din poza de mai sus si-a gasit stapan, deci nu mai este de vanzare. De asemenea, este ultimul tablou in ulei pe care l-am facut si il voi face vreodata. Motivul: nasul si stomacul meu au devenit intolerante la solutia de terebentina . De acum incolo, numai acuarele si creioane.

O zi minunata tuturor!

Nu mi-a placut niciodata ploaia pana cand nu m-am udat pana la piele si nu mi-am scos sandalele in mijlocul strazii si n-am alergat in picioarele goale peste pietrele reci si taioase. Privirile uimite ale trecatorilor nu contau, nici sangele picurand pe asfaltul murdar, nici rimelul care mi se scurgea pe fata facandu-ma sa arat ca o pictura abstracta… sunt doar eu, si sangele de pe asfalt sunt tot eu, si fata manjita de rimel sunt tot eu… si nu e nimic deasupra. doar picaturile de ploaie si eu… Clovnii grabiti se-asund de ploaie prin beciuri, iar daca au mai ramas cativa pe strada, ploaia o sa le topesca mastile de carton.