E intre ghilimele pentru ca mai rar ma va auzi pe mine cineva rostind aceasta expresie, dealtfel foarte des folosita. De ce? Pentru ca nu exista timp, nici trecut, nici viitor. Decat prezent, nimic altceva decat prezent. Clipa prezenta, din nou si din nou, la nesfarsit; se naste numai pentru a le atrage pe urmatoarele. Decorurile se schimba, zilele se adauga zilelor fara nici un rost, o insumare interminabila si monotona. Dar este singura pe care o avem. “Trecutul” e doar clipa moarta, iar pana la “viitor” trebuie ca cea prezenta sa moara la randul ei.

Poate acel “carpe diem”, deja devenit cliseu ar trebui luat mai mult in seama. Pun pariu ca majoritatea se gandesc la asta ca sinonim pentru “inconstient”… Pacat… Ne plangem atata ca nu avem timp, dar oare nu e utopic sa ne dorim ceva inexistent, in loc sa incercam sa ne traim clipa (nu sa existam in ea, asta e iminent, ci sa fim prezenti in ea)? “Viitorul” nu se poate construi decat din “prezenturi”.

Si nu, oricat v-ati plange ca nu e timp, tot nu va fi mai mult

Poza apartine lui Christchild – End of Time