http://camiachim.com/blog/2008/10/putina-nebunie-nu-strica-nimanui/ "Nu exista fapte, ci doar interpretari." (Fr. Nietzsche) Sat, 09 Mar 2554 17:45:05 +0000 hourly 1 http://wordpress.org/?v=3.3.1 http://camiachim.com/blog/2008/10/putina-nebunie-nu-strica-nimanui/comment-page-1/#comment-1115 eeeeva Sun, 19 Oct 2008 15:31:25 +0000 http://eeeeva.wordpress.com/?p=22#comment-1115 excelent! abia astept sa citesc cartea <img src='http://camiachim.com/blog/wp-includes/images/smilies/3.gif' alt=';)' class='wp-smiley' /> excelent! abia astept sa citesc cartea

]]> http://camiachim.com/blog/2008/10/putina-nebunie-nu-strica-nimanui/comment-page-1/#comment-1114 Maria-Claudia Neaga Sun, 19 Oct 2008 15:25:33 +0000 http://eeeeva.wordpress.com/?p=22#comment-1114 " Pentru ca imaginatia e un fel de boala, un fel de cancer...Pentru ca imaginatia este ca un semn al mirarii, ca un semn al intrebarii sau ca orice alt semn de punctuatie folosit in scriere. Ne putem imagina, spre exemplu, un personaj mort, un cadavru, care pe masura ce trec anii creste, imbatraneste, devine mai intelept, pana intr-o zi cand, datorita varstei, invie si se arunca in tumultul vietii. Incercand sa faca ceva. Sa lase o urma ca semn al trecerii lui. Un semn ca intelege lumea in care are prieteni pe care nu-i intelege, cum nici acestia nu-l inteleg dar il ataca, si-l musca, si-l dispretuiesc si, mai abitir decat orice, ii poarta frica. O lume cu amante, cu fiori, o lume cu fiinte care se nasc pentru a deveni cadavre care vor creste, vor imbatrani, vor deveni tot mai intelepte, pana intr-o zi cand vor invia pentru a relua ciclul. Nimic nu este de mirare in ceea ce se construieste cu imaginatia." Ion Marculescu( Mesterul de oglinzi) ” Pentru ca imaginatia e un fel de boala, un fel de cancer…Pentru ca imaginatia este ca un semn al mirarii, ca un semn al intrebarii sau ca orice alt semn de punctuatie folosit in scriere. Ne putem imagina, spre exemplu, un personaj mort, un cadavru, care pe masura ce trec anii creste, imbatraneste, devine mai intelept, pana intr-o zi cand, datorita varstei, invie si se arunca in tumultul vietii. Incercand sa faca ceva. Sa lase o urma ca semn al trecerii lui. Un semn ca intelege lumea in care are prieteni pe care nu-i intelege, cum nici acestia nu-l inteleg dar il ataca, si-l musca, si-l dispretuiesc si, mai abitir decat orice, ii poarta frica.
O lume cu amante, cu fiori, o lume cu fiinte care se nasc pentru a deveni cadavre care vor creste, vor imbatrani, vor deveni tot mai intelepte, pana intr-o zi cand vor invia pentru a relua ciclul.
Nimic nu este de mirare in ceea ce se construieste cu imaginatia.” Ion Marculescu( Mesterul de oglinzi)

]]>