Vi s-a intamplat vreodata sa vorbiti cu el si sa observati cum ia tot ce spuneti ad-literam? Vezi conversatii de genul: El: “Ce-i cu tine?” Ea: “N-am nimic” El: “Bine” (care va scot din minti pentru ca ati vrea ca el, printul visurilor voastre, sa va citeasca gandurile si sa-si ceara scuze pentru presupusele greseli pe care le-a facut fara sa-si dea macar seama, “porc nenorocit ce e”) Sau sa vorbiti cu ea si sa constatati ca ofera fiecarui cuvant o interpretare (sau chiar mai multe) aparte? Vezi conversatii de genul: Ea: “unde ai fost?” (cu corolarul de ce nu mi-ai raspuns la telefon/mesaj/dumnezeu mai stie ce) El: “Am iesit cu baietii la o bere” Ea: “Spune-mi drept, ma inseli? Cine e tipa?” El: ” … ”

Ei bine totul are o explicatie . Barbatii sunt obisnuiti sa foloseasca limbajul ca mijloc de a transmite informatii si actiuni, eventual sa faca si cate o gluma, la fel de direct. Atat. Nu are nici un sens a se cauta intelesuri, pentru ca nu exista. De unde tendinta femeilor de a cauta mereu ce se ascunde in spatele afirmatiilor stimabililor domni? Pentru ca ele sunt obisnuite ca atunci cand spun ceva, de multe ori sa vrea sa spuna mai mult de atat, sau sa gandeasca mai mult de atat. Si atunci se asteapta ca si dansii sa procedezi in acelasi mod. Da, suntem niste ipocrite .

Mai mult, spre deosebire de barbati, femeile comunica din mai multe motive, nu doar pentru a transmite informatii. Ele vorbesc si pentru ca gandesc cu voce tare. Da, da, ati citit bine. Asa cum barbatii prefera sa taca din gura, sa-si puna in gand in ordine ideile si abia apoi sa le exprime, ei bine femeile nu fac asta in gand, ci cu voce tare. Un alt motiv ar fi cel despre care am vorbit in episodul trecut, anume pentru a se descarca atunci cand este suparata/nervoasa/etc din varii motive. Si mai exista si un al patrulea motiv, pentru ca ele, atunci cand impartasesc sentimentele si gandurile, creeaza intimitate, simt mai multa intimitate si isi scot la iveala caracterul iubitor.

De aceea femeile nu prea inteleg ca barbatii au nevoie de izolare atunci cand sunt suparati. Cand el se izoleaza, ea vrea sa afle de ce e suparat si ce este in neregula, sperand ca astfel il va face sa vorbeasca despre asta. Asa apar multe conflicte, iar el se simte sufocat si se va izola si mai mult. Sfatul meu prietenesc este sa-i lasati in pace, ca or spune ei ce-i doare dupa ce au rumegat in liniste problema. Altfel se vor simti sufocati de “grijile” voastre. Mai bine preocupati-va pentru voi si rasfatati-va .

Deci in concluzie, fetelor, nu-i mai chinuiti atata cu jocul de-a ghici ghicitoarea mea. E enervant si inutil. Mai bine ati lua exemplu si ati spune clar care e problema. E mai bine pentru toata lumea. Iar voi, barbatilor, nu mai luati atat de personal discutiile (sau mai bine zis monologurile) in care vorbim tot ce ne trece prin cap, pentru ca, de cele mai multe ori, ele nu sunt reprosuri. Pentru reprosuri exista replicile de genu: “N-am nimic”. In privinta barbatilor just remember: “when the emperor looks naked, the emperor IS naked”. Exista desigur si exceptiile “miselesti” specifice masculine prin care se urmareste evitarea problemei, cumva in genul: am ceva nasol sa-ti spun, sigur te-ai supara groaznic sau te-ar rani, asa ca pentru a evita un scandal monstru sau o mare de lacrimi de crocodil varsati pe noua mea camasa, prefer sa dau bir cu fugitii direct. “Fuga-i rusinoasa, dar e sanatoasa” .

In ajutorul femeilor disperate care nu stiu ce sa faca atunci cand dansul mormaie ceva si pare suparat, dar nu vrea sa vorbeasca despre asta, iata un mini-dictionar al “mormaielilor”:

e-n regula = e-n regula, pot sa ma descurc singur, multumesc dar nu am nevoie de ajutor

sunt bine = sunt bine, cand voi avea nevoie de ajutor ti-l voi cere

nu-i nimic = nu-i nimic ce nu poate fi depasit, te rog nu-mi mai pune intrebari in legatura cu asta

nu-i cine stie ce = nu-i cine stie ce, fac fata situatiei

nu-i nici o problema = nu e nici o problema

Cred ca ati inteles ideea…

Cat despre femei, nu cred ca un dictionar atat de mare poate incapea in acest blog. Tot ce pot sa spun in ajutorul barbatilor e: fiti atenti la intonatie, felul in care spune acel “n-am nimic”. Daca fata ei mai si tradeaza si o expresie de genu “you pig, do something!!!”, e clar ca ceva nu e in regula. Valabil pentru orice afirmatie spusa pe un ton “neobisnuit”, sau o mormaiala monosilabica/indescifrabila, insotita de o expresie a fetei incruntata sau asa .

Zilele astea am atat de mult de invatat incat a devenit un obicei sa adorm pe la 3 noaptea si sa ma trezesc cu noaptea in cap… O placere! (NOT) In momentul de fata insa, am ajuns sa nu mai pot sa dorm nici sa vreau motiv pentru care m-am gandit sa imi bag picioarele o ora si sa ma gandesc la ceva frumoooos si imposibil (pentru moment). Putina visare nu strica Asa ca am alcatuit un top 5 al destinatiilor mele preferate de vacanta (desigur, pe care as vrea sa le vizitez, nu unde am fost deja… era vorba ca visez frumos, da?) So here goes…

1. Pe locul 1 as pune Kenya. Ce are Kenya asa special de am pus-o pe primul loc?

Muntele Kilimanjaro, cel mai inalt din Africa,

Safari si unul dintre cele mai mari parcul naturale din lume, cu animale pe care le putem vedea in mod normal doar pe animal planet sau la TV in general: elefanti, girafe, leoparzi, crocodili… oooo da … Si last but not least,

plaje superbe la Oceanul Indian.

2. India. Pentru patrimoniul cultural urias si experienta culturala deosebita pe care o poate oferi contactul cu civilizatia indiana. Am fost de cand ma stiu o iubitoare a fisolosfiei indiene, a budismului si hinduismului in special, iar, cand eram mica, a povestilor orientale…

India este renumita pentru bijuteriile din aur,  covoarele si bazarurile cu “suveniruri”,

dar si pentru peisaje de genu acesta:

3. Suedia. Pentru cultura vikinga si mitologie,

Laplandurile,

orasele cu casute colorate ca de poveste si catedrale gotice,

dar mai ales, peisajele de iarna…

4. Nepal. (As fi pus Tibetul, dar nu pare a fi la fel de interesant din punctul de vedere al peisajelor). Dat fiind faptul ca de ceva vreme incoace sunt budista si admiratoare a hinduismului, cum as putea sa exclud tocmai Nepalul din top?

Dar recunosc ca am inclus Nepalul aici si pentru ca iubesc muntele. Sa nu uitam ca aici se afla cel mai inalt varf din lume, Everest.

5. Cuba. Nu stiu daca mai e nevoie de prea multe explicatii aici. E paradisul de pe pamant, o insula la confluenta dintre Marea Caraibilor, Golful Mexic si Oceanul Atlantic, care imbina cultura nativa amerindiana (Taino, desi ma indoiesc ca intereseaza pe cineva) cu influentele colonialismului spaniol.

Si acum gata cu visarea, ma intorc la Bismarck.

P.S. Voi pe unde ati calatori?

Oare a mers cineva vreodata la o nunta si n-a observat ca cel putin 80% (ca sa nu fiu rea) din populatia de sex feminin prezenta la eveniment purta sarmale asortate la niste foi de varza infasurate in jurul lor si impodobite in voal/dantela (stil perdea) cu paiete si sclipici, in diferite culori (de preferat cel putin 2 culori contrastante din derivate fosforescente, la o tinuta)? Eu nu am nimic cu sarmalele, sa nu ma intelegeti gresit; e drept ca detest umplutura din carne tocata, la fel cum detest carnea tocata in general, cum de altfel detest carnea sub cele mai multe forme, chiar daca nu intotdeauna (complicat)… (but that’s not the point),.. dar am crezut ca se poarta pe farfurie. Ei bine e clar ca nu sunt trendy deloc, si iarasi nu ma invart in cercurile care trebuie. Caci se poarta.. pe cap! Si oare pomul de Craciun mai trebuie sa stea in camera? Hmm… devin din ce in ce mai confuza…

P.S. Go tanti Getutza, go! Scoate colectia aia mai repede, ca n-are fetele cu ce se imbraca draga!

Am tinut mortis acum cateva zile sa-mi cumpar vopsea si sa ma vopsesc exact culoarea cu care m-a lasat mama natura. De ce? Pentru ca m-am saturat sa ma tot vopsesc atata. Revenind… Dupa muuult timp petrecut in fata rafturilor cu zeci de vopsele de toate culorile posible, incercand sa o gasesc exact pe aceea care s-ar potrivi perfect cu nuanta mea naturala, fac si o alege. Si am fost chiar multumita de ea, este vorba de un nenorocit de saten mediu, nici macar inchis! Nu mica mi-a fost insa surpriza sa constat, dupa ce am spalat-o jos de pe cap…, ca parul meu este, nici mai mult nici mai putin decat NEGRU!!! Mai sa lesin.. cine ma cunoaste de mai multa vreme stie cati ani mi-au luat sa scap de aceasta minunata (non)culoare din cap pentru a deveni roscata . Incercam sa ma imbarbatez singura spunandu-mi ca nu se poate, am vedenii, oglinda trebuie sa aiba ceva cu mine azi de a inceput sa deformeze reflexia, sau poate e din cauza ca inca e ud, dar dupa ce il usuc nu se va mai vedea atat de negru, ci va fi saten. Ma rugam in sinea mea sa fie totusi saten… Dar nu, degeaba, spre ghinionul si nefericirea mea, parul meu era, si inca este, negru.

Tot nu imi explic inca DE CE NEGRU, cand in catalog era saten, pe cutie era saten, si scria pe ambalaj ca e TOT SATEN!!!??? Macar nu arata rau… cred…

P.S. Poza e veche pentru ca mi-e lene sa fac una noua.

Pe scurt, barbatii se simt motivati atunci cand se simt necesari, iar femeile, atunci cand se simt apreciate. Cand un barbat nu se simte necesar intr-o relatie, el devine treptat tot mai pasiv si apatic, avand tot mai putin de oferit. Cand simte ca i se acorda incredere sa faca tot ce poate si ii sunt apreciate eforturile insa, el se mobilizeaza si are mai mult de oferit. In cazul femeilor, este mai important ca ele sa simta ca este apreciata de partener, pentru ca daca nu simte acest lucru, ea se epuizeaza, nemaiavand mare lucru de oferit. Cand ea simte ca i se acorda atentie si respect, este multumita si poate oferi la randul ei mai mult. 

Multe femei, la inceputul unei relatii, stiu sa transmita barbatilor un mesaj, o privire, prin care sa-i incurajeze sa se apropie si sa-si depaseasca temerile de a avea o legatura. Din nefericire, odata implicati in relatie, pe masura ce apar probleme, ele nu mai stiu cat de important este inca acel mesaj si neglijeaza sa il mai transmita. Cand un barbat este indragostit, se simte atat de increzator incat este capabil sa se schimbe profund. Daca i se da ocazia, poate sa arate cele mai frumoase trasaturi. Dar cand nu reuseste sa isi dezvaluie potentialul, revine la vechiul sau egoism. Se intreaba ce rost mai are sa se agite, asa ca inceteaza sa se mai implice, fiindca nu se simte necesar. 

Cand o femeie este indragostita si primeste afectiune, se simta fericita pentru ca nevoile ei sunt bine intampinate de atentia barbatului. Femeile au nevoie sa simta ca nu sunt singure, ca sunt iubite si pretuite. Apropierea, intelegerea si compasiunea le ajuta sa fie mult mai receptive si sa aprecieze sprijinul. Barbatii insa nu inteleg acest lucru, pentru ca instinctele lor le spun ca este mai bine sa fie singuri cand au probleme. Asa ca atunci cand o femeie este suparata, el o va lasa singura din respect. Iar ea se va simti abandonata si neapreciata, pentru ca el o lasa singura exact cand are mai mare nevoie de protectie. Inteleand ca a dat prea mult, ea tinde sa-i reproseze partenerului nefericirea ei. Evident, el nu intelege nemultumirea ei si se simte nefolositor. 

Concluzia: Solutia consta in intelegere, incredere si acceptare a celuilalt, nu acuzare. Reprosurile nu fac decat sa amplifice resentimentele si indepartarea. In cazuri de genul acesta, teoretic, ar trebui ca el sa n-o mai acuze pe ea de ranchiuna si sa-i ofere sprijinul, chiar daca suna initial a repros. Asta ar ajuta-o pe ea sa se deschida. Iar ea, in loc sa il acuze ca nu a oferit mai mult, ar putea sa il accepte asa, cu imperfectiunile lui, chiar cand se simte dezamagita, pastrand increderea ca astea au fost limitele in care el a stiut sa ii ofere sprijinul. Apreciindu-l pentru atata cat da, l-ar putea stimula sa ofere mai mult. Practic, eu am ajuns la o singura concluzie relevanta. Intr-un cuvant, se numeste toleranta.