Pe scurt, barbatii se simt motivati atunci cand se simt necesari, iar femeile, atunci cand se simt apreciate. Cand un barbat nu se simte necesar intr-o relatie, el devine treptat tot mai pasiv si apatic, avand tot mai putin de oferit. Cand simte ca i se acorda incredere sa faca tot ce poate si ii sunt apreciate eforturile insa, el se mobilizeaza si are mai mult de oferit. In cazul femeilor, este mai important ca ele sa simta ca este apreciata de partener, pentru ca daca nu simte acest lucru, ea se epuizeaza, nemaiavand mare lucru de oferit. Cand ea simte ca i se acorda atentie si respect, este multumita si poate oferi la randul ei mai mult. 

Multe femei, la inceputul unei relatii, stiu sa transmita barbatilor un mesaj, o privire, prin care sa-i incurajeze sa se apropie si sa-si depaseasca temerile de a avea o legatura. Din nefericire, odata implicati in relatie, pe masura ce apar probleme, ele nu mai stiu cat de important este inca acel mesaj si neglijeaza sa il mai transmita. Cand un barbat este indragostit, se simte atat de increzator incat este capabil sa se schimbe profund. Daca i se da ocazia, poate sa arate cele mai frumoase trasaturi. Dar cand nu reuseste sa isi dezvaluie potentialul, revine la vechiul sau egoism. Se intreaba ce rost mai are sa se agite, asa ca inceteaza sa se mai implice, fiindca nu se simte necesar. 

Cand o femeie este indragostita si primeste afectiune, se simta fericita pentru ca nevoile ei sunt bine intampinate de atentia barbatului. Femeile au nevoie sa simta ca nu sunt singure, ca sunt iubite si pretuite. Apropierea, intelegerea si compasiunea le ajuta sa fie mult mai receptive si sa aprecieze sprijinul. Barbatii insa nu inteleg acest lucru, pentru ca instinctele lor le spun ca este mai bine sa fie singuri cand au probleme. Asa ca atunci cand o femeie este suparata, el o va lasa singura din respect. Iar ea se va simti abandonata si neapreciata, pentru ca el o lasa singura exact cand are mai mare nevoie de protectie. Inteleand ca a dat prea mult, ea tinde sa-i reproseze partenerului nefericirea ei. Evident, el nu intelege nemultumirea ei si se simte nefolositor. 

Concluzia: Solutia consta in intelegere, incredere si acceptare a celuilalt, nu acuzare. Reprosurile nu fac decat sa amplifice resentimentele si indepartarea. In cazuri de genul acesta, teoretic, ar trebui ca el sa n-o mai acuze pe ea de ranchiuna si sa-i ofere sprijinul, chiar daca suna initial a repros. Asta ar ajuta-o pe ea sa se deschida. Iar ea, in loc sa il acuze ca nu a oferit mai mult, ar putea sa il accepte asa, cu imperfectiunile lui, chiar cand se simte dezamagita, pastrand increderea ca astea au fost limitele in care el a stiut sa ii ofere sprijinul. Apreciindu-l pentru atata cat da, l-ar putea stimula sa ofere mai mult. Practic, eu am ajuns la o singura concluzie relevanta. Intr-un cuvant, se numeste toleranta.