Foarte simpatic, Mark Twain spunea, in legatura cu rezolutiile de sfarsit de an: “New Year’s Day – Now is the time to make your regular annual good resolutions. Next week you can begin paving hell will them as usual.” Dar pana sa ajungem la rezolutii, nu se poate sa nu trecem in revista anul 2008; ce am realizat si ce am invatat. Abia apoi ne gandim si la minunata rezolutie pentru 2009, care ne va schimba radical viata si ne va rezolva toate problemele .

Deci, sa incepem cu realizarile: am iesit (cel putin deocamdata) invingatoare in lupta cu birocratia si secretariatele ASE, am fost copil cuminte si silitor (hmm ok, poate nu chiar atat de silitor dar hey, notele sunt de om silitor ), mi-am luat in sfarsit o camera foto asa cum imi doream de muuulta vreme si am inceput chiar sa invat sa fac poze cat de cat decente, am reusit performanta de a invata aproximativ 5000 de pagini in 10 zile (you do the math), am invatat o multime de lucruri despre mine, despre viata, am avut adevarate revelatii, am trecut la buddhism si am invatat cat de cat sa meditez, am pictat doua tablouri, am invatat sa fac origami. Si lista continua, dar momentan doar atat imi amintesc.

Si acum, ce am invatat in acest an:

- stresul dauneaza grav sanatatii si face riduri;

- nervii dauneaza grav sanatatii, creeaza stres, si prin urmare… da, fac riduri;

- toleranta e intr-adevar o virtute (pe care nu o posed, but i’m working on it);

- trecutul e mort, viitorul e departe inca, si nu exista decat momentul “acum”;

- daca nu te iubesti pe tine, nimeni nu o va face;

- daca nu te placi pe tine, nimeni nu o va face;

- nu conteaza pe cine multumesti sau dezamagesti, conteaza numai in ce masura tu te-ai ridicat la nivelul asteptarilor tale;

- sa nu iei pe nimeni si nimic de-a gata, un “multumesc” nu e atat de greu de rostit;

- prioritatile.. ooh da, prioritatile primeaza;

- uneori e necesar sa fii ipocrit;

- cu prostii nu poti discuta filosofie, mai bine nici nu incerci;

- optimismul e vital, o minte limpede este de preferat uneia confuze, iar pacea interioara nu o poti gasi decat in tine, ea nu trebuie cautata in alta parte;

- a visa nu costa nimic, e gratis;

- a iubi neconditionat este foarte dificil, dar este prin sine cea mai frumoasa rasplata pe care o primesti pentru ceea ce oferi;

- e mai bine sa cunosti si sa accepti decat sa judeci;

- fericirea noastra depinde in totalitate de noi;

- baia cu spuma aromata si SPA-ul sunt cele mai bune lucruri care au fost inventate vreodata, alaturi de ciocolata si sex (nu neaparat in aceasta ordine) ;

- cand o dai in bara suporti consecintele;

- din acelasi ciclu, cand plantezi buruieni, nu te poti astepta sa culegi trandafiri;

- nu pune intrebari al caror raspuns nu doresti sa il afli;

- sindromul monstrului preistoric nu poate fi controlat decat daca o prietena iti spune direct ca esti un monstru preistoric si ar trebui sa te re-transformi in om (si post-its-urile foarte vizibile pot functiona);

- cel mai rapid mod de a determina pe cineva sa dispara din viata ta este sa te agati de el;

- you’re as big as you feel;

- nu e nevoie de cuvinte pentru a exprima sentimente;

- cea mai buna masca de fata este… somnul (stia bunica ce stia);

- motivatia vine din interior, si apoi pleaca tot de acolo, si apoi iar revine, si iar pleaca… ii cam place plimbarea;

- televizoru sucks, chiar nu ma distreaza, e plin de emisiuni cretine cu oameni cu un iq cat degetul meu mic de la picior, femei frustrate, telenovele (cred ca asta intra tot la femei frustrate), fotbal in exces (imi place sportul dar this is TOO MUCH), politicieni care se injura unu pe celalalt si joaca tot felul de roluri, schimband mascile in functie de sceneta, muzica proasta si desene japoneze cu personaje antipatice; noroc cu documentarele uneori chiar interesante de pe canalale discovery si animal planet,  si HBO ;

- imi place sa invat chestii, tot timpul… mor daca nu invat ceva, sunt bolnava;

- ritualul meu de relaxare implica: baie, ciocolata, ceai si lectura. nici un element nu poate lipsi, it’s a fact;

- jucariile sunt minunate, copilul din mine cred ca nu va muri niciodata .

Ce mi-am propus pentru 2009… absolut nimic, doar sa fiu receptiva, sa continui sa invat si sa fiu EU.

Am scris acest post azi pentru ca maine voi fi ocupata, iar poimaine plec la Cluj asa ca nu voi sta pe net. Un AN NOU fericit tuturor!

P.S. Poza este facuta de Catalin si o gasiti aici.

Am citit undeva ca de fapt, energia negativa nu exista. Exista doar lipsa de energie si oameni care au un surplus de energie. Astfel, cand o persoana incarcata energetic intra in contact cu o alta persoana sau loc fara energie, aceasta din urma va atrage si va absoarbi energia, creand un dezechilibru persoanei incarcate energetic. De ce m-ar putea interesa asa ceva, astfel incat sa ma apuc sa ma documentez? Pai, de ceva vreme, ma confrunt cu o problema pe care nici teoretic, nici practic, nici in absolut nici un fel, nu mi-o pot explica. Exista un loc in camera mea in care nu pot sa stau. Indiferent cat de bine-dispusa as fi, daca ma asez acolo ma deprim instantaneu, simt cum toata voia buna si energia din mine se scurge cu o viteza fantastica. Imi pierd orice urma de pofta de viata si vitalitate, ceea ce chiar nu imi place. Cum plec de acolo… happy happy joy joy, revin la starea initiala… something is just not right.

Daca pun o planta acolo, garantat va muri in cel mult cateva ore. Am incercat cu un palmier dragut pe care il primisem cadou, dar soarta lui a fost trista. Credeam initial ca poate pur si simplu nu ma pricep la plante. Dar let’s be serious, cele din balcon de ce nu mor?! Am mai pus de-alungul timpului si vaze cu flori, si alte ghivece pe acolo, dar toate au murit in acelasi mod.

Papagalul meu a avut si el culcusul in acel loc mai demult, dar se purta nebuneste, se dadea de toti “peretii” (gratiile) coliviei si incerca non-stop, fara pauze de masa macar! sa evadeze, urland ca disperatu. Satula de “trilurile incantatoare” ale monstrului (poza cu monstrul Polly mai jos )

l-am pasat in sufragerie lui tata, sa ii faca ceva numai sa nu-l mai aud! Surprinzator, fiara s-a transformat intr-un animalut simpatic de casa, ceea ce trebuia sa fie de la bun inceput. Nici pana acum nu imi explic ce anume este in neregula cu acel loc, insa presupun ca este vorba de o zona fara energie, care mi-o absoarbe de fiecare data mie… pe toata… pana nu mai rezist si plec de acolo. Vorbeam mai devreme la telefon cu o prietena despre asta, si ea m-a sfatuit sa-mi mut biroul de acolo si sa pun altceva in loc. Problema e ca, singurul lucru pe care l-as putea pune in locul lui este sifonierul. Acum, ma intreb… oare mi-ar fi mai bine daca as umbla peste tot cu haine stil-lipitoare-energetice pe mine? Mda… asa zic si eu… NU.

Clar imi iau router wireless pt laptop si nu mai “calc” pe la birou. Si ma duc sa-mi iau o carte de feng-shui pentru locuinta . Shopping time!

E adevarat ca inca nu a trecut Craciunul, insa nu-mi amintesc sa mai fi fost atat de fericita in perioada asta a anului de cand eram mica. Totusi, minunea s-a produs. Am un Craciun minunat si, cu aceasta ocazie, multumesc celor dragi pentru ca imi sunt alaturi, in special prietenului meu Catalin. Cause he’s so amazing! (si nu doar acum) Thank you!

Va doresc tuturor sa fiti fericiti, sanatosi, voiosi, sa primiti cadouri frumoase si sa va bucurati de magia sarbatorilor in compania celor dragi (desigur, in cazul in care nu preferati sa le petreceti singuri, desi ma indoiesc sa-si doreasca cineva asta) .

p.s. Globul ala frumos din poza e al meu iar ursuletul cel dragut de mai jos e tot al meu . (what? aveam chef de pozat )

Merry Christmas! HO HO HO

Nu stiu cum se face, dar, de cativa ani buni incoace se produce un fenomen straniu. Inca de cum apare toamna cu acel covor multicolor de frunze, gandul ma poarta spre sarbatorile de iarna, bradut si cadouri si astept cu nerabdare prima ninsoare. Si pe masura ce momentul de apropie devin tot mai entuziasmata.Pacat ca enuziasmul dispare mereu, chiar inainte ca totul sa fi inceput.

Imi amintesc cu nostalgie de perioada copilariei, cu obisnuitul freamat si agitatia pregatirilor, prepararea gustoaselor prajituri de casa, a merelor coapte si a altor bunatati cu care ma delectam, impodobitul bradului si decorarea intregii case cu obiecte specifice Craciunului, stelutele de gheata la geam si mirosul de rasina si potrocale. Nu imi amintesc sa fi primit cine stie ce cadouri costisitoare, insa nu-mi amintesc sa ma fi bucurat de ceva mai mult ca atunci. Magia Craciunului plutea in aer, era peste tot, si totul era invaluit intr-o aura de lumina si caldura. Pentru ca venea din sufletele calde care ma inconjurau.

Probabil multi dintre voi, in special cei apropiati ca varsta de mine, va amintiti zapezile uriase de mai demult. Eu obisnuiam sa ies zilnic afara si sa construiesc cazemate de zapada ca niste iglu-uri si sa duc adevarate razboaie cu tovarasii mei de joaca, de ajungeam acasa cu degetele aproape degerate de frig si umezeala. Faceam  oameni de zapada carora le donam fularul si puneam baietii mai mari din vecini sa ne traga cu sania prin tot cartierul. Pe atunci obisnuiam sa schiez pe partii inalte pe care le numeam “dealuri”, dar care acum mi se par niste simple denivelari de pamant. Dar ce conta?  Noi duceam adevarate olimpiade. Mama s-a chinuit o perioada sa ma invete sa patinez, dar adevarul e ca nu mi-a placut niciodata. Asa ca sa nu aud de invitatii la patinuar! Imi placea insa datul pe gheata; si mi-a adus cateva vanatai ce-i drept.

Am avut o copilarie frumoasa, iar de Craciun ma bucuram mereu intr-un mod special. Era detasat sarbatoarea mea preferata, desi fara vreo conotatie religioasa; nu am fost niciodata o “buna crestina”. Si a ramas si acum sarbatoarea mea prefarata. Deja ma pregatesc sufleteste pentru ce va urma. Ce e straniu insa, e faptul ca in fiecare an, desi pastrez tot acel entuziasm copilaresc, totul se destrama in ajun, sufletul mi se umple de amaraciune, iar fata-mi ramane imobilizata intr-un zambet fals si dezamagit. Unde a disparut magia Craciunului? A ramas undeva uitata intr-o cutie prafuita a trecutului…

Si totusi, anul acesta mi-am propus sa o readuc. E adevarat ca lumina si caldura nu mai vine de nicaieri, insa poate veni din mine. Sunt hotarata sa scot cutia magica de la naftalina si sa o sterg de praf. Si chiar am de gand sa gatesc prajituri si sa ornez intreaga casa cu podoabe de Craciun. Nu stiu daca va ninge, dar ar fi frumos… Mi-e dor sa vad flori de gheata pe geam si orasul gri transformat in alb.