Post-ul asta trateaza poate cele mai importante lucruri pe care femeile si barbatii ar trebui sa le stie unii despre ceilalti. 

In primul rand, cand un barbat iubeste o femeie, are nevoie periodic sa se indeparteze de ea, pentru a se apropia apoi din nou. De ce? The fuck if i know! Este numai o constatare empirica. Si nu are nici o legatura cu “ele”. It’s just Mother Nature screwing with us again. Aceasta alternanta intre apropiere si indepartare poate sa ne scoata cu adevarat peri albi (noroc cu vopeaua de par), pentru ca este foarte dificil sa ne dam seama de ce s-a indepartat. Sunt suparati? Nu ne mai iubesc? S-au plictisit? Sau ce au? …. (mintea feminina poate crea o varietate infinita de raspunsuri, toate departe de adevar). Asa ca dragilor, dati si voi niste indicii macar. Cat despre femei, tot ce puteti face e sa-i lasati in pace sa se indeparteze, pentru ca, cu cat veti fugi mai mult dupa ei pentru a-i reapropia fortat, cu atat se vor indeparta si mai mult si va dura mai mult pana se vor reapropia. 

O explicatie am gasit insa prin carti, se pare ca unii barbati s-au indurat si de noi si s-au gandit sa ne explice ce se intampla cu ei de au nevoie de acea distanta. So here goes: Cica barbatul pierde intr-o oarecare masura contactul cu sine in relatia cu partenera, incercand sa-i inteleaga nevoile, problemele, dorintele, etc. Drept pentru care, dupa ce si-a satisfacut nevoia de intimitate, va simti nevoia de independenta. Iar odata izolat, va simti nevoia de intimitate si afectiune, asa ca se va reapropia brusc si la fel de iubitor ca inainte. 

In al doilea rand, si noi femeile avem ciudateniile noastre. Si cea mai dificila de inteles pentru barbati cred ca este schimbarea brusca si inexplicabila a starilor de spirit. Nu ma refer aici la mult-mediatizatul sindrom al “monstrului preistoric” a.k.a. PMS, ci la modificarie neasteptate de stare care pot avea loc oricand. . Si totusi starile astea schimbatoare nu apar fara motiv, ci, de obicei, cand ea si-a tot reprimat anumite sentimente negative. Simtindu-se coplesita, femeia se adanceste tot mai mult intr-o stare de tristete pana atinge pragul de jos, dupa care isi revine ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Solutia in cazul asta nu este in nici un caz sa incercati sa ii aduceti argumente conform carora ea nu are motive de suparare, si nici sa incercati sa o scoateti din acea stare. Pentru ca este imposibil. Pana nu atinge apogeul depresiei si nu-si pune singura ordine in sentimente, nu se va ridica. All that you can do is be there for her. 

Concluzie: Suntem diferiti, functionam diferit, si nimic nu va schimba asta. Asa ca fiti intelegatori si incercati sa cunoasteti omul (femeie, barbat, nu conteaza) si sa-l acceptati, mai degraba decat sa-l judecati. Knowledge is power .