Behind the walls
Ma oprisem sa iau un suc. A durat aproximativ un minut. Nerabdatoare ma tot foiam in toate partile, asteptand-o pe vanzatoare sa apara cu sucul. Dar a fost de ajuns cat sa observ un domn la masa din stanga cu laptopul pe masa… La nici un metru langa el, o domnisoara foarte draguta vorbea de zor la telefon. Tipul de la coada de langa mine avea castile pe urechi… And then it hit me! Suntem sclavii tehnologiei. Ne petrecem zilele in spatele monitoarelor, vorbind la telefon si intesati cu fire si cabluri prin haine si peste tot, plini de gadget-uri prin genti, in sertare, pe birouri.
As vrea sa stiu cati dintre noi rezista fara messenger mai mult de o saptamana. Asta imi aminteste de o discutia de acum 2 luni aproximativ pe care am avut-o cu o prietena. (Sper sa nu ma injure ca o pun pe blog). Ideea principala era ca ea nu doreste sa se intalneasca “face-to-face” cu cineva fara sa fi vorbit intai pe mess cu respectiva persoana. Contrariata am intrebat-o de ce. Raspunsul: pentru ca vreau s-o cunosc un pic inainte s-o vad… altfel, ce-o sa vorbesc cu ea cand ne vom intalni? Acum, eu ma intreb, si va intreb… oare asa cunosti o persoana? In spatele unui monitor, la cine stie ce distanta, fara nici un contact real direct in afara replicilor carora le tastam enter? Oare nu ne gandim la masca pe care poate si-a pus-o celalalt? Poate din dorinta de a “da bine”, sau a fi asa cum “ar vrea sa fie”, sau poate pur si simplu din amuzament, sau plictiseala? Oare nu ne gandim la masca pe care ne-o punem singuri? In fond din spatele monitorului ne putem da zmei cu totii.. ne putem inventa realitatea care se potriveste mai bine cu idealul sau gandul nostru de moment. Cine va sti? Si ce conteaza daca ar sti? Distanta si incapacitatea de a interactiona in mod real cu cineva ofera protectie. Nici o pereche de ochi atintiti asupra ta… acum nu mai esti sub lupa. Poti fi cine vrei. Dar oare asta esti? Si asta se cheama comunicare? Desigur, si realitatea e un concept foarte relativ. In fond este real ceea ce percepem real. Sau nu? Din ce am aflat eu, nici o persoana pe care am cunoscut-o on-line nu a fost la fel si cand am cunoscut-o personal. Tind sa cred totusi ca imaginea reala e data totusi de omul respectiv “in persoana” (chiar daca e distorsionata de perceptii).
Prietenul meu doreste sa fie conectat la noutati, la lume… si cu foarte mare dificultate il pot dezlipi de internet. Si-ar lua laptopul si-n varf de munte daca ar sti ca are net pe acolo. Dar eu ma intreb… oare suntem cu adevarat conectati la lume? Sau este totul o iluzie? Oare nu suntem tot mai deconectati de lume? Traim intr-o realitate virtuala pe care incepem sa o luam prea in serios dupa parerea mea. Asta nu e lumea reala si nu suntem mai conectati la ea stand benoclati in spatele unui monitor. The real world is outside… da da… acolo unde tre sa mergem personal ca sa ne vedem prietenii (no webcam), si sa deschidem gura pentru a vorbi cu ei (nu, nu… microfonu nu se pune) si sa intindem mana pentru a-i simti acolo. Iar pozele cu peisaje sunt incantatoare… insa parca tot nu intrec o priveliste frumoasa dintr-un loc care chiar te afli, personal.
Companiile sunt tot mai preocupate sa ne usureze viata (si sa le mareasca profitul) creand diferite gadget-uri care mai de care mai sofisticate, mai dragute, micute si portabile. Foarte frumos… E adevarat ca in ziua de azi ne pot fi de mare ajutor. Insa nu cred ca e cazul sa le lasam sa ne acapareze existenta. De la util la viciu e un pas mic. Eu una n-as vrea sa ma trezesc intr-o zi uscata ca frunza din imagine in spatele unui monitor, plina de fire din cap pana in picioare, ca un robotel in prag de explozie. Construim ziduri in jurul nostru si intre noi zi de zi si ne imaginam ca suntem tot mai conectati. Ei bine nu suntem. Suntem tot mai distanti, mai nepasatori, mai individualisti. Pentru ca se ocupa “altii” sa ne asigure “comunicarea”.
P.S. Sunt in parg de dizertatie, asa ca nu voi mai posta decat f rar pana in luna martie, intrucat sunt ingropata intr-un morman de carti si imi petrec ziua in biblioteca. 
nu te injur
si da… ai dreptate… numai ca uneori tre sa mai ai si incredere in oameni…chiar daca exista posibilitatea ca ei sa se “ascunda” in spatele monitorului… ar putea sa nu o faca, si atunci totul devine mult mai interesant. bine, nu poti afla imediat daca e bine sa ai incredere in oameni sau nu. eu in general cred ca nu e… daaar… na… exista exceptii 
eh stii bine ca si in cazul acelor “exceptii” mai poti avea cate o surpriza cand ii intalnesti face-to-face
tehnologia e si ea o etapa a evolutiei. cat de mult ne lasam dominati de ea, cat de dependenti devenim depinde doar de noi.
pentru ca e cea mai usoara metoda de a tine legatura cu prietenii aflati la distanta. (in real life nu poti sa stai pe capul cuiva toata ziua 
dar pe mess poti 
)
) [pana acum vreo 2 ani faceam fix invers 
but ppl can change IF they really want to 
]
)
calculatorul mai ales, poate deveni f. usor un drog f. puternic (si legal !!).
internetul te ajuta sa te informezi, sa fi la zi cu orice… dar fara sa iesi din casa, fara sa experimentezi, fara sa “share” cunostintele cu altii, dupa parerea mea totul e degeaba… degeaba sti teorie daca esti bata la practica
fara messenger? ar fi greu.
totusi, oricand am ocazia prefer sa merg in oras sau intr-o excursie cu prietenii decat sa stau la comp. (exista o perioada de ‘sevraj’, dar dispare relativ repede
da, din spatele monitorului poti fi oricine/orice… dar mai ales poti fi tu insuti! Poate ca unii prefera sa joace teatru pe mess, dar la prima intalnire oricum toate mastile vor cadea, deci ce rost mai are teatrul?! INSA, pe mess dispar inhibitiile, dispar emotiile… ai timp sa te gandesti ce vrei sa spui (oricand poti baga o scuza ca ‘am fost pana la baie’ sau ‘dupa cafea’ or smtg.)… dispar acele awkward moments cand 2 persoane stau face2face si nu stiu ce sa-si spuna… (well, asta depinde ofc si de caracterele persoanelor respective
Intr-adevar, e cam extrem sa spui ca inainte sa intalnesti o persoana trebuie sa vb. pe mess cu ea, dar totusi, ajuta la destinderea atmosferei in momentul intalnirii…
foarte adevarat, insa face-to-face daca apare un moment awkward si cele 2 persoane nu stiu ce sa-si spuna… eu zic ca e o problema totusi. Mie una nu mi se intampla decat cand intalnesc persoane cu care nu am mare lucru in comun. Si e adevarat… pe mess poti sa te dai ocupat, sau sa te gandesti inainte ce vrei sa spui, eventual stergi fraza daca nu-ti suna bine si reformulezi… nu prea merge asa in real life. Insa mie mi se p;are mai fun… mai autentic… si daca fac o gafa rad de ea… vorba ta… la teorie e minunat, practica ne omoara… Sa nu uitam totusi ca acu ceva vreme cunosteam oamenii fara mess, ieseam cu ei fara palavrageala de tatonari…. ne intalneam… vedeam ce iese… si aia era. nu neg beneficiile tehnologiei. ea e f utila, mai ales pt comunicare la distanta in conditiile in care nu se poate altfel. si e totul ok atat timp cat nu devine dependenta
draga mea, eu te voi dezamagi prin ce-ti voi spune. Ma numar printre cei care intr-adevar, inainte de-a accepta invitatia de “first date” la o cafea, prefer sa dialoghez inainte cu persoana pe messenger. Si am sa si argumentez. Sunt o femeie destul de comoda, poate si varsta deh, dar nu am chef sa ma deranjez pentru oricine. Adica sa am certitudinea, cat ar fi de mica, a faptului ca am o baza de dialog cu peroana aia, avem puncte comune…nu ca as fi eu vreun geniu neinteles
dar am avut surpriza sa ma intalnesc cu oameni cu care nu am putut sa dezvolt nici macar o discutie de bun simt, cu trei propozitii si trei idei..asa incat m-am simtit aiurea in prezenta lor….In final am ales sa stiu cate ceva despre cea/cel cu care ies…
in cazul asta, merge
recunosc ca si eu am vorbit cu actualul meu prieten pe mess o buna bucata de vreme pana sa ies cu el (desi il cunoscusem deja si personal) din aceleasi motive. ca nu ma deranjez pentru oricine. dar eu am o scuza 
nu eram foarte interesata sa date 