Presimt ca imi voi lua niste palme/oua in cap/rosii in moaca de la compatrioatele mele femei pentru acest post. Dar… ma risc totusi

Se tot vorbeste despre egalitatea intre sexe, femeile o reclama cu inversunare si initiaza campanii intregi cu acest scop. Pun si eu o intrebare cretina: DE CE? De ce  sa ne dorim sa devenim egalele barbatilor? Poate eu vad lucrurile distorsionat dar… am sa argumentez…

1. Din punct de vedere anatomic nu suntem egali. Ne-am nascut diferiti si asa vom ramane (desi exista chirurgie pentru asta )

2. Din punct de vedere psihologic si genetic nu suntem egali. Am avut o serie intreaga de post-uri in care am vorbit despre diferente, asa ca nu am sa le reiau. Le puteti gasi in categoria “dileme” daca sunteti interesati.

3. Eu una nu cred ca ne-ar placea foarte mult sa fim tratate ca niste barbati. Sau voua va face placere sa schimbati becuri, reparati instalatii prin casa sau sa mutati obiecte penal de grele? Hmm… ce se intampla cand nu puteti desface un borcan de exemplu? Rugati frumos un barbat din apropiere sa sa vi-l desfaca, right? Eh, cum v-ar placea ca domnul in cauza sa va raspunda cu: “da tu n-ai draga maini? Foloseste-le.” Sa ne amintim, de asemenea, de formulele extrem de politicoase de adresare cordiala intre amici, nu neaparat la o bere: “ce faci coaie? p*la mea…” si asa mai departe…

E adevarat ca mentalitatile ramase cu multe generatii in urma ne calca pe batatura si nu tocmai rar. De asemenea, discriminarea sexuala la locul de munca se reflecta in diferentele de salarii intre pozitii omoloage ocupate de barbati, respectiv femei. Si sunt ferm de acord cu necesitatea de a schimba acest aspect.

Dar vorbind la modul general… fetelor, noi nu suntem barbati. Aruncati cu oua cat vreti, nu vom fi niciodata egale lor, si invers. Suntem diferiti, avem nevoi diferite, iar, cu exceptia persoanelor homosexuale (cu care nu am absolut nimic, sa nu se inteleaga altceva), nu ne-am putea satisface aceste nevoi daca am fi toti la fel (si nu ma refer doar la cele sexuale, ci si la cele ce tin de maniere… ca doar ne place sa ne deschida barbatul usa, in loc sa ne-o tranteasca in nas, etc).

Cat mentalitatea “femeia la cratita”… aici trebuie sa pledez pentru egalitatea intre sexe. Avem cu totii doua maini, barbatii sunt chiar recunoscuti ca fiind buni bucatari… deci nu are nimeni nici o scuza.  Nu putini sunt barbatii (dar si femeile) care pana si in ziua de azi, in secolul XXI, se mai asteapta ca femeia sa stea acasa, sa faca de mancare, sa curete si sa aiba grija de copii. La fel cum, multe femei (deh, sechele) au tendinta sa ia complimentele referitoare la abilitatile gospodaresti drept insulte. Mai avem mult de lucrat la acest capitol cu totii.

Loreley scria ceva despre mentalitatea generala conform careia o femeie daca se culca cu multi barbati/inseala este catalogata drept curva, pe cand barbatul este considerat viril, puternic, etc. Dar oare este intr-adevar o mentalitate generata de societate de-a lungul timpului sau este mai degraba ceva genetic? Din ce am observat singurica in timp, mai degraba femeile au obiceiul sa judece in felul acesta, decat barbatii. Si mai este ceva la mijloc… inca de la aparitia omului pe pamant, barbatul a fost “construit” pentru a raspandi “samanta” la cat mai multe femei, in scopul reproducerii. Nu este vorba, deci, numai despre o mentalitate inradacinata, ci mai ales, despre ADN. Asa suntem construiti. Am evoluat totusi suficient, macar unii dintre noi, incat sa existe suficient respect reciproc, iar domnii sa se abtina de la ispite. Educatia si mediul de dezvoltare joaca un rol important aici. Dar asta nu inseamna ca suntem egali.