De la Constantin Radulescu Motru citire (cine stie, cunoaste) :

“Romanului nu-i place tovarasia. El vrea sa fie de capul lui. Stapan absolut la el in casa. Cu o particica de proprietate cat de mica, dar care sa fie a lui. Din aceasta cauza, el inclina putin spre anarhie. Acest individualism romanesc, insa, nu implica spiritul de inititiva in viata economica si prea putin spiritul de independenta in viata politica si sociala. Fiecare face ceea ce crede ca va face toata lumea. N-are curajul sa inceapa o munca, decat la termenele fixate prin obicei. A iesi din randul lumii nu este un simplu risc, ci o nebunie. Casa lui este facuta dupa obiceiul romanesc si nu dupa gustul sau personal. Fiecare isi face casa “ca lumea”, se imbraca “ca lumea” si se ingroapa “ca lumea”. Cine ar face altfel ar face “ca nelumea” si aceasta ar fi cea mai mare crima. Imitam ca oile si nu aratam o energie decat cand suntem in grup.”

“O alta caracteristica a sufletului romanesc care se poate constata este neperseverenta la lucrul inceput. Romanului ii este greu pana se apuca de ceva, ca de lasat se lasa usor.

“Este in lumea politicienilor nostri o manie de a considera tara ca un bun al lor propriu asupra caruia pot face tranzactii.”

“Lipsa de prevedere, care caracterizeaza opera noastra legislativa, se intinde peste tot, pana la cele mai neinsemnate masuri administrative.”

“Sufletul romanesc se adapteaza la institutiile statului sau, institutii imitate dupa modelul celor din Apus, numai prin atitudinii subiective si improvizate. El nu traieste in spiritualitatea sa proprie. El este nedisciplinat in ceea ce priveste munca pe terenul economic. Poporul roman cunoaste munca dezoronata, sub forma mai mult de joc. Romanul nu munceste metodic, ci in salturi; are nevoie de lungi perioade de odihna, iar la nevoie da pe branci si face munca de sclav.”

“Apoi, ca de o alta caracteristic a sufletului romanesc, s-a vorbit de lipsa spiritului comercial.”

“Nu exista tara in hotarele lumii civilizate in care “gura lumii” sa aiba mai multa trecere ca in tara noastra. Cele mai multe din convingerile noastre sunt intemeiate pe “zvonul public” si numai foarte putine pe dovezile adunate de noi personal. Parerea de grup primeaza asupra celei individuale. Omul de caracter, la romani, nu este cel care este consecvent cu sine insusi, ci acel care n-a iesit din cuvantul grupului, adica acela care a urmat intotdeauna clopotul turmei. Dar si religios este romanul, de ochii satului insa; cam tot din aceeasi cauza este si nationalist.”

“Omul care isi are atentia indreptata asupra activitatii personale si stie sa pretuiasca virtutile din care izvoraste aceasta activitate asteapta foarte putin de la politica. Dar unde atentia nu este indreptate asupra activitatii personale, si unde lipseste constiinta valorii sufletului individual, acolo este natural sa stapaneasca politica. De aceea romanul este pasionat pentru politica. Pentru el, politica este ca o bagheta magica prin care totul se poate transforma.”

Suna cunoscut?