Despre casatorie
Nu inteleg o chestie si poate ma lamureste si pe mine cineva mai experimentat in domeniu. 
De ce este denumita casatoria “calvarul vietii in doi”? (este un citat pentru ca am auzit chestia asta iesind din gurile multor oameni casatoriti) De ce exista atatea bancuri care sa sublinieze monstruozitatea degenararii unor relatii? (pentru ca nu cred ca au aparut fara nici un fundament) Si de ce se mai casatoresc oamenii, daca este atat de ingrozitoare viata in doi? (stiind ce calvar ii asteapta) In ce ne transformam dupa ce ne vedem cu inelu ala pe mana si un certificat? Pentru ca probabil nu constientizez implicatiile profunde. Desi, sincer nici nu inteleg de ce ar trebui sa existe aceste implicatii. E o bucata de hartie si un inel!!! Sunt aceiasi doi oameni care se presupune ca se iubeau de au luat aceasta decizie, si aceleasi conditii de viata (presupunand ca majoritatea si locuiesc impreuna inainte de nunta).
Deci… Ce se intampla? Cand devine femeia acel monstru odios care trebuie exterminat, iar barbatul acel specimen ultra-misogin care isi uraste viata si pe cea a familiei lui? Pentru ca nu vreau sa ajung niciodata asa.
Cred ca mi-a murit simtul umorului azi, sau am citit prea multe bancuri despre barbati si femei… dar nu pot sa nu-mi pun aceasta intrebare. Sunt curioasa.
pentru ca majoritatea oamenilor, decid sa faca pasul fara sa se cunoasca foarte bine. Si mai ales, nu cunosc nimic despre ce presupune casatoria. Fetele inca mai fac pasul pentru a se vedea imbracate in rochia alba de mireasa. Barbatii fac pasul ca sa aiba cine le spala si gati…plus ca mai au nevoie si de urmasi. Niciunul nu se gandesc ca iubirea cea mare si frumoasa ce le inalta inimile cand se plimbau prin parc de mana, se va banaliza cand vor gati, sau cand vor face piata…si apoi incep sa se acuze. Pentru o casatorie este nevoie nu numai de iubire ci si de maturitate, de intelepciune, de toleranta, de compromis. Astea cred ca sunt atribute indispensabile pentru convietuirea celor doua persoane. Daca mai adaugam si faptul ca iubirea moare dupa doi ani, daca intre cei doi nu exista compatibilitate si respect…atunci calvarul este tot ce au. Din pacate…
vai da ce bine ai zis-o. multumesc Loreley pentru ca m-ai luminat. chiar are sens…
de acord cu Loreley
hm…poate pentru ca inca ne incapatanam sa ne integram in tiparul unei mentalitati arhaice… conform careia dupa ce te casatoresti nu mai exista viata decat in interiorul acelei ograzi. si pentru ca, conform acelorasi “credinte sociale”, daca mai faci si un copil ti se termina si acea farama de viata sociala care a mai ramas, daca a mai ramas. diferenta o fac insa indivizii/partenerii. verighetele nu sunt nici cele mai mici catuse (asa cum am citit undeva), si nici nu-ti ofera nicio garantie si niciun drept asupra celuilalt. sunt un simbol al unui drum comun, un semn concret ca esti persoana cu care celalalt vrea sa-si imparta viata. de ce insa chiar si azi casatoria inseamna pentru multi un calvar…n-am idee. nu e obligatoriu sa se intample asa. dar nici nu e usor sa nu ajungi acolo.
da, am observat si eu spre exemplu cum femeile renunta la viata lor sociala si la “a fi femeie” pentru a fi mama si sotie. de parca nu ar putea fi toate aceste lucruri. cred ca problema e ca unii au impresia ca odata de s-au casatorit trebuie sa inceapa sa renunte la diverse lucruri, cand de fapt este exact invers. trebuie sa adauge.