Iubire sau egoism?
“I thought that I could not be hurt;
I thought that I must surely be
impervious to suffering–
immune to mental pain
or agony…
How frail the human heart must be–
a throbbing pulse, a trembling thing–
a fragile, shining instrument
of crystal, which can either weep,
or sing.“ (Sylvia Plath)
Am citit recent ceva care mi-a amintit de un ceva similar. Ce frumos era cand eram mica. Ma simteam invincibila si eram convinsa ca toate relele pamantului ma vor ocoli pentru ca sunt o fiinta minunata si chiar daca, din greseala ma vor atinge, nu voi simti nimic pentru ca sunt tare ca piatra. Sau nici macar nu constientizam ca exista vreo posibilitate sa fiu ranita. Apoi m-am indragostit
si nu stiam ce se intampla de mi-a disparut subit scutul de protectie si m-am trezit doborata de sageti din toate directiile.
Dar asta e, ni se intampla tuturor mai devreme sau mai tarziu, important e sa invatam ceva din lectiile respective. Problema apare cand avem impresia ca totul e iubire, cand de fapt, de cele mai multe ori e cu totul altceva. Ne atrage ideea de iubire si cand gasim si o persoana de care sa ne indragostim ne agatam cu ghearele si cu dintii de acel sentiment sau stare mai bine zis convingandu-ne singuri ca gata, iubim eten. E atat de usor sa confunzi lucrurile. Iar daca nu e reciproc ne afundam intr-o mare de lacrimi/depresie si ne victimizam ca de ce ni se intampla chiar noua ca marea iubire sa nu ne vrea? Si aici intervine ceea ce am citit acolo. Chipurile ar trebui sa ramana langa noi, ca e bine si asa, nu? Din mila, compasiune, pentru a nu frange inima bietului om ranit de sagetile necrutatoare ale lui Cupidon. Ca sunt destule cupluri care sunt de o viata impreuna desi nu se mai iubesc de zeci de ani sau nu s-au iubit niciodata, si totusi pot trai decent impreuna.
Sunt socata, pentru ca nu tin minte nici in cea mai crunta clipa de agonie pe care am avut-o vreodata sa fi gandit asa ceva. Imi doream sa fie altfel lucrurile, mi-ar fi placut, sufeream, ca tot omul…. dar nici chiar asa. Cat de masochisti si sadici suntem, in acelasi timp. Ca sa nu mai zic si egoisti. Desigur, nu chiar toti, deci nu sariti ca nu generalizez, ma refer doar la ACELE cazuri (multe de altfel). Sa ne milogim de altcineva sa ne ofere ceea ce noi singuri nu ne oferim: iubire. Pentru ca daca ne-am iubi nu ne-am multumi cu firmiturile aruncate ocazional de altcineva. Sau mai rau, sa ne asteptam ca celalalt sa isi sacrifice fericirea pentru noi si sa ramana langa noi numai asa, ca vrem noi. WTF???!!! Oameni buni, dragoste cu de-a sila chiar nu se poate. Ori e, ori nu e. Si mai mult de atat, iubirea e generoasa, daca ar fi acolo nu ti-ar permite sa privezi persoana de iubita de fericire cu buna stiinta. Asta e chiar o dovada ca nu o iubesti.








cred ca am postat gresit…
…e cam imbirligat site-ul….

am vazut
dar nu-i nimic, am inteles la care vroiai sa scrii de fapt 
ma gandeam eu
…sint gura casca 
cata dreptate ai! te-ai gandit vreodata ca, esti o norocoasa sa gasest in tine forta de a lupta pentru altceva, de a dori si cauta sau astepta altceva? mie uneori asa mi se pare, ca sunt putini aceia care au aceasta tarie. dragostea cu de-a sila nu se poate si nici nu s-a putut vreodata. trebuie in primul rand sa ne iubim noi pentru a putea primi iubire de la ceilalti. si “ce-i al tau e pus de-o parte” vorba lu’ tata. gasim ce cautam, primim dupa ce alergam. weekend fain!
Am gasit-o, dar nu usor. Eu stiu doar ca atunci cand mi s-a inchis o usa in nas intentionat este pentru se doreste a fi inchisa. Iar daca ceva nu este pentru mine, inseamna ca va fi altceva. Si am avut dreptate, cel putin pana acum
si tatal tau are dreptate. Dar adevarul e si ca gasim ceea ce vrem sa gasim, asa ca trebuie sa avem grija ce ne dorim
Merci, weekend fain si tie!
poate ne gaseste acel lucru …citeodata te gaseste atunci cind nu mai cauti…sau te-ai saturat sa cauti….
eu as zice ca te gaseste exact atunci cand nu mai cauti
si nu intamplator
corect……vezi cine stie…
…
vine weeknd…m-am plictisit la munca
..vreau afara….. 
eu chiar ies afara
peste o juma de ora. yeeeey, weekend!
parerea mea…e ca iubirea te face irational.
te astept si pe la mine cu niste pareri..imi place cum gandesti. felicitari!
vreau si eu vreau si eu …esti rea….
…eu trebuie sa mai stau la munca…si ce frumos e afara….e racoare….si sint niste nori superbi
…
Eu nu cred ca iubirea te face irational, iubirea nu te face nicicum, orgoliul in schimb… strica multe, la fel si dorintele noastre care uneori nu vor sa admita ca ratiunea are dreptate, asa ca se incapataneaza sa vada altceva.
Hai ma, si dupa 6 la munca?
nu-i corect.
Multumesc
Ia sa vedem…
a pretinde sa fii iubit atunci cand iubesti…este egoism. Nu iubim pentru a ni se raspunde in mod asemanator…ci iubim pentru ca persoana cealalta ne inspira incredere,tandrete,frumusete, ne atrage, ne implineste emotional, ne debusoleaza echilibrul ratiunii si ne face sa plutim, sa ne simtim cei mai importanti oameni din univers…Si pentru toate aceste sentimente ce ni le trezeste, trebuie doar sa-i multumim. Daca-i inspiram sau nu, si noi aceleasi sentimente…asta nu are importanta. Stiu ca este usor sa vorbesti…mai greu cu faptele…dar vorbesc din experienta. Nu demult, barbatul pe care-l iubeam…s-a indragostit de-o alta femeie. Mai tanara cu vreo 9 ani decat mine, poate mai frumoasa…habar nu am. Am plans zile-n sir si ma intrebam unde si cu ce am gresit. Am inteles tarziu ca nimeni nu era vinovat…asa a fost sa fie. I-am lasat drumul liber desi sufeream pentru mine. Am inteles insa ca daca-l iubesc cu adevarat ….ii doresc fericirea. Si daca fericirea lui este langa o alta….eu nu am niciun drept sa nu respect asta…Cand am inteles acest lucru, m-am iertat pentru ca suferisem si pentru ca inca il iubeam.
exact, asa zic si eu. pentru ca a iubi inseamna ca doresti tot ce e mai bun pentru celalalt. in nici un caz sa-l vezi nefericit.
ba da el e vinovat…trebuia sa faca in asa fel sa ramina cu tine..daca asta isi dorea..nu sa fuga la primul impuls…nu e corect…pentru ca cine stie daca dupa un timp nu va aparea alta cu 2 ani mai tinara si tot asa…pina cind…pina nu mai este el tinar??
trebuie sa iti definesti ce iti doresti si ce te face fericit…dar barbaii cam tot timpul vor mai mult citeodata vor ce nu pot avea…asta e mai nasol…
hmm eu cred ca nu inteleg la ce anume te referi
poti explica un pic? e vorba cumva de un el care paraseste pe o ea pentru alta?
da da…uite mai sus la comentariul lui loreley …mi se pare timpenie sa faci asta……
silviu…nu era cinstit pentru nimeni sa ramana cu mine.
1. Pentru mine nu era ok sa ramana din onestitate sau mila…
2. Pentru el nu era ok atat timp cat era indragostit de alta femeie
3. Pentru cealalta iarasi nu era ok ….
in consecinta nimeni nu era fericit…am inteles asta si am renuntat eu, inainte de-a fi parasita. Macar mi-am pastrat respectul pentru mine….
Mai Silviu, sincer eu sunt 100% de acord cu Loreley. Din aceleasi motive pe care le-a enuntat ea. Daca el asa a ales, ca era indragostit, ca vroia sa fuga dupa fuste mai tinere, sau ce vroia, asta a fost alegerea lui. Si daca a fost o prostie sau nu este problema lui. Nimeni nu-l poate obliga sa faca altfel. Iar eu una ca femeie m-as simti ca ultimul om sa stiu ca cel de langa mine nu sta langa mine pentru ca ma considera cea mai minunata femeie de pe pamant si ma iubeste la nebunie, ci din mila. Nu stiu cum sunt altii, dar eu nu am nevoie de mila nimanui. Putina deminitate, totusi!
p.s. eu nu cred ca cineva care iese dintr-o relatie si nu se uita in urma o face dintr-un impuls. daca era doar un impuls isi dadea pumni in cap dupa cateva minute/ore/hai zile… si se intorcea. daca nu a facut-o e evident ca nu isi mai dorea acea relatie.