Obsesia kilogramelor
Daca in urma cu ceva vreme o femeie mai plinuta, chiar grasa, era considerata frumoasa, in ziua de azi suntem zilnic bombardati de imaginile unor femei (manechine, top modele, cum vreti sa le spuneti) – fie ca e vorba de TV, reclame de toate tipurile, reviste, internet – care sunt considerate prototipul femeii perfecte. Slabe, cu o piele perfecta, un par perfect, absolut totul perfect. Astfel ca femeile au inceput sa dezvolte o adevarata obsesie cu privire la aspectul lor fizic. A fi perfect este un deziderat urmarit cu orice pret, pana cand increderea in propria persoana atinge cote minime. Suntem indirect fortate sa ne incadram in niste tipare impuse de media. Sau oare, chiar suntem?
In primul rand, as vrea sa le informez pe cele care nu stiu inca acest lucru, ca toate acele imagini perfecte pe care le vedem peste tot in media sunt prelucrate in photoshop si alte programe de editare a imaginii la milimetru. Este si normal ca arata perfect, doar asta era si ideea. Asta nu inseamna ca ele chiar sunt perfecte. In spatele acelor imagini stau o armata de stilisti si editori de imagine. Sunt convinsa ca multe din acele femei chiar sunt frumoase, nu neg lucrul asta, dar nu sunt acele perfectiuni pe care le credem. Sunt la fel de umane ca noi.
In al doilea rand, aceasta obsesie de a fi slaba ca un model este extrem de nociva, atat din punct de vedere psihologic, cat si fizic. Unde mai e respectul de sine cand vesnic incerci sa te incadrezi intr-un tipar iar ceea ce tu consideri frumos si potrivit pentru tine se pierde undeva pe drum? Daca felul in care arati nu te mai satisface si te obsedeaza din ce in ce mai mult ideea ca trebuie sa pierzi cu orice pret kilogramele acumulate e cazul sa te trezesti, pentru ca esti pe drumul catre bulimie/anorexie. Chiar citeam ieri un articol in care celebrul designer Armani afirma ca el isi trimite manechinele acasa daca le vede ca arata ca niste schelete obosite.
Pe de alta parte, am mai observat si o alta tendinta, mai mult in randul femeilor mai in varsta sau din mediul rural (ca sa nu zic de la tara ca suna urat
). Anume, tendinta de a reactiona vehement impotriva femeilor mai slabute dar cu o greutate si un aspect normal pentru statura lor (nu anorexice, sheletice), ca sa nu mai zic de cele f slabe. Cum le vad, pe fata lor apare o expresie de mila profunda combinata cu invidie si tristete: “vai, saraca, hai sa-i dau ceva de mancare” sau “vai ce urat arata asa slabe”. De ce? Eu nu gasesc aici decat doua explicatii: 1. psihologia “caprei vecinului”, adica daca eu sunt grasa ca o vaca normal ca nu o suport pe aia care arata bine, ia sa-i dau sa manance sa se ingrase si ea. si 2. educatia si mentalitatea invechita – ele asa au fost crescute ca o femeie e frumoasa daca e grasa si sanatoasa (poate trebuiau sa se gandesca si la faptul ca grasimea e tocmai un semn ca nu esti sanatoasa). Pe mine, sincer, ma enerveaza la culme genul asta de reactii, mai ales cand mai si insista o juma de ora sa mananc.
O prietena care e studenta la medicina mi-a spus azi ceva foarte interesant si cred ca ar trebui sa afle cat mai multa lume despre asta. Numarul de adipocite (adica celule grase) e determinat genetic la femei, adica tu te nasti cu un anumit nr de celule si, daca esti norocoasa si mama nu te indoapa cu mancare cand esti mica, nu se inmultesc; daca te indoapa, se inmultesc, asa ca nr de celule pe care le ai tu e determinat in prima copilarie si influenteaza cat de mult o sa te ingrasi sau n-o sa te ingrasi. La barbati lucrurile stau diferit. Barbatii cand se ingrasa, se ingrasa prin faptul ca adipocitele lor cresc in volum, la noi pt ca sunt mai multe.
In concluzie, va pierdeti vremea cu obsesiile astea. Cred ca femeile ar trebui sa acorde mai putina atentie acelor tipare si sa se gandeasca mai degraba la sanatatea lor, la cum se simt ele bine si sa actioneze in consecinta. Lasati naibii dietele alea care oricum nu va ajuta la nimic (pentru ca veti pune la loc toate kilogramele alea imediat ce va lasati de ea) si mai bine faceti putina miscare si incepeti sa va simtiti bine asa cum sunteti, sa va respectati si sa va iubiti.








;p l-ai scris. foarte bine punctat. important e sa te simti bine in propria piele, nu sa incerci sa fii altcineva nici macar cand se vorbeste despre imagine. massmedia asta…
merci. trebuia sa o spun, imi statea in gat, ma dispera fetele astea obsedate de salata care se tot plang ca vad ce grase sau mai stiu cum sunt
mie personal imi plac femeile mai plinute
mai cu forme … stiu eu de ce 
si nu esti singurul
am mai auzit la multi barbati asta. si stiu si de ce 
este o chestie de respect in primul rand. Daca stii sa mananci atat cat sa te saturi(nu sa te uite Dumnezeu la masa gustand cate doua portii din fiecare fel gatit de mama), daca mananci sanatos in primul rand(nu ceafa de porc la gratar sau muschiulet impanat si cartofiori prajiti), daca faci si miscare(asta nepresupunand ore de chin in sala)….fireste vei arata corect si vei avea parte si de o sanatate buna. Infometarea alternata cu imbuibarea…nu face decat sa dea peste cap metabolismul. Si greutatea este variabila in functie de varsta, in functie de anotimp. Eu spre exemplu, la 18 ani….aveam 48-49 kg la 170 cm. Nu faceam niciun efort sa slabesc si eram manechin …la 30 ani aveam 55 kg deja si aratam la fel de martoaga
la 40 am mai pus ceva …vreo 5 kg. Posibil la 50 ani sa am 65 kg…pentru ca odata cu varsta, ne lenevim si noi, nu?
ei, normal ca ne mai lenevim un pic si ne mai modificam.. deh, varsta. dar cum ai spus si tu, e o chestie de respect. daca ai putina grija de tine nu vei ajunge niciodata sa arati grotesc (decat daca doamne fereste ai o problema de sanatate si deja intra la capitolul boli).