Na, hai ca o preiau si eu, de la Loreley. Totusi cu mentiunea ca unele lucruri nu se fac publice, cel putin din punctul meu de vedere. Asa ca nu voi dezvalui detalii picante  

 1. Cat de deschis esti la ceva “nou” in pat? complet

2. Cat de mult vorbesti cu partenerul tau despre sex? mult

3. Consideri ca sexul rezolva probleme? nu, sexul nu rezolva probleme, desi este un element de baza intr-un cuplu

4. Sex sau dragoste? ambele

5. De cate ori pe zi? de cate ori avem chef

Eu voi pleca maine la munte, asa ca am sa chiulesc putin pana luni, dar revin cu poze si impresii  

Pana atunci insa am si eu o curiozitate si rugaminte in acelasi timp, care se adreseaza tuturor celor care imi citesc blogul in mod regulat (si stiu ca nu sunt doar cei care imi comenteaza in mod frecvent). Vreau sa-mi spuneti si mie despre ce ati fi interesati sa cititi aici pe viitor. De ce intreb asta? Pur si simplu pentru a primi un feed-back referitor la interesele voastre de pe blogosfera, sa-i spunem sondaj de opinie (voi tine cont in masura in care imi este posibil) . Hai, faceti un efort, nu va mananc, luati-va inima in dintisori si spuneti . Da da, si voi aia la care va e lene sa comentati .

De la Constantin Radulescu Motru citire (cine stie, cunoaste) :

“Romanului nu-i place tovarasia. El vrea sa fie de capul lui. Stapan absolut la el in casa. Cu o particica de proprietate cat de mica, dar care sa fie a lui. Din aceasta cauza, el inclina putin spre anarhie. Acest individualism romanesc, insa, nu implica spiritul de inititiva in viata economica si prea putin spiritul de independenta in viata politica si sociala. Fiecare face ceea ce crede ca va face toata lumea. N-are curajul sa inceapa o munca, decat la termenele fixate prin obicei. A iesi din randul lumii nu este un simplu risc, ci o nebunie. Casa lui este facuta dupa obiceiul romanesc si nu dupa gustul sau personal. Fiecare isi face casa “ca lumea”, se imbraca “ca lumea” si se ingroapa “ca lumea”. Cine ar face altfel ar face “ca nelumea” si aceasta ar fi cea mai mare crima. Imitam ca oile si nu aratam o energie decat cand suntem in grup.”

“O alta caracteristica a sufletului romanesc care se poate constata este neperseverenta la lucrul inceput. Romanului ii este greu pana se apuca de ceva, ca de lasat se lasa usor.

“Este in lumea politicienilor nostri o manie de a considera tara ca un bun al lor propriu asupra caruia pot face tranzactii.”

“Lipsa de prevedere, care caracterizeaza opera noastra legislativa, se intinde peste tot, pana la cele mai neinsemnate masuri administrative.”

“Sufletul romanesc se adapteaza la institutiile statului sau, institutii imitate dupa modelul celor din Apus, numai prin atitudinii subiective si improvizate. El nu traieste in spiritualitatea sa proprie. El este nedisciplinat in ceea ce priveste munca pe terenul economic. Poporul roman cunoaste munca dezoronata, sub forma mai mult de joc. Romanul nu munceste metodic, ci in salturi; are nevoie de lungi perioade de odihna, iar la nevoie da pe branci si face munca de sclav.”

“Apoi, ca de o alta caracteristic a sufletului romanesc, s-a vorbit de lipsa spiritului comercial.”

“Nu exista tara in hotarele lumii civilizate in care “gura lumii” sa aiba mai multa trecere ca in tara noastra. Cele mai multe din convingerile noastre sunt intemeiate pe “zvonul public” si numai foarte putine pe dovezile adunate de noi personal. Parerea de grup primeaza asupra celei individuale. Omul de caracter, la romani, nu este cel care este consecvent cu sine insusi, ci acel care n-a iesit din cuvantul grupului, adica acela care a urmat intotdeauna clopotul turmei. Dar si religios este romanul, de ochii satului insa; cam tot din aceeasi cauza este si nationalist.”

“Omul care isi are atentia indreptata asupra activitatii personale si stie sa pretuiasca virtutile din care izvoraste aceasta activitate asteapta foarte putin de la politica. Dar unde atentia nu este indreptate asupra activitatii personale, si unde lipseste constiinta valorii sufletului individual, acolo este natural sa stapaneasca politica. De aceea romanul este pasionat pentru politica. Pentru el, politica este ca o bagheta magica prin care totul se poate transforma.”

Suna cunoscut?

Daca in urma cu ceva vreme o femeie mai plinuta, chiar grasa, era considerata frumoasa, in ziua de azi suntem zilnic bombardati de imaginile unor femei (manechine, top modele, cum vreti sa le spuneti) – fie ca e vorba de TV, reclame de toate tipurile, reviste, internet – care sunt considerate prototipul femeii perfecte. Slabe, cu o piele perfecta, un par perfect, absolut totul perfect. Astfel ca femeile au inceput sa dezvolte o adevarata obsesie cu privire la aspectul lor fizic. A fi perfect este un deziderat urmarit cu orice pret, pana cand increderea in propria persoana atinge cote minime. Suntem indirect fortate sa ne incadram in niste tipare impuse de media. Sau oare, chiar suntem? 

In primul rand, as vrea sa le informez pe cele care nu stiu inca acest lucru, ca toate acele imagini perfecte pe care le vedem peste tot in media sunt prelucrate in photoshop si alte programe de editare a imaginii la milimetru. Este si normal ca arata perfect, doar asta era si ideea. Asta nu inseamna ca ele chiar sunt perfecte. In spatele acelor imagini stau o armata de stilisti si editori de imagine. Sunt convinsa ca multe din acele femei chiar sunt frumoase, nu neg lucrul asta, dar nu sunt acele perfectiuni pe care le credem. Sunt la fel de umane ca noi. 

In al doilea rand, aceasta obsesie de a fi slaba ca un model este extrem de nociva, atat din punct de vedere psihologic, cat si fizic. Unde mai e respectul de sine cand vesnic incerci sa te incadrezi intr-un tipar iar ceea ce tu consideri frumos si potrivit pentru tine se pierde undeva pe drum? Daca felul in care arati nu te mai satisface si te obsedeaza din ce in ce mai mult ideea ca trebuie sa pierzi cu orice pret kilogramele acumulate e cazul sa te trezesti, pentru ca esti pe drumul catre bulimie/anorexie. Chiar citeam ieri un articol in care celebrul designer Armani afirma ca el isi trimite manechinele acasa daca le vede ca arata ca niste schelete obosite. 

Pe de alta parte, am mai observat si o alta tendinta, mai mult in randul femeilor mai in varsta sau din mediul rural (ca sa nu zic de la tara ca suna urat ). Anume, tendinta de a reactiona vehement impotriva femeilor mai slabute dar cu o greutate si un aspect normal pentru statura lor (nu anorexice, sheletice), ca sa nu mai zic de cele f slabe. Cum le vad, pe fata lor apare o expresie de mila profunda combinata cu invidie si tristete: “vai, saraca, hai sa-i dau ceva de mancare” sau “vai ce urat arata asa slabe”. De ce? Eu nu gasesc aici decat doua explicatii: 1. psihologia “caprei vecinului”, adica daca eu sunt grasa ca o vaca normal ca nu o suport pe aia care arata bine, ia sa-i dau sa manance sa se ingrase si ea. si 2. educatia si mentalitatea invechita – ele asa au fost crescute ca o femeie e frumoasa daca e grasa si sanatoasa (poate trebuiau sa se gandesca si la faptul ca grasimea e tocmai un semn ca nu esti sanatoasa). Pe mine, sincer, ma enerveaza la culme genul asta de reactii, mai ales cand mai si insista o juma de ora sa mananc.

O prietena care e studenta la medicina mi-a spus azi ceva foarte interesant si cred ca ar trebui sa afle cat mai multa lume despre asta. Numarul de adipocite (adica celule grase) e determinat genetic la femei, adica tu te nasti cu un anumit nr de celule si, daca esti norocoasa si mama nu te indoapa cu mancare cand esti mica, nu se inmultesc; daca te indoapa, se inmultesc, asa ca nr de celule pe care le ai tu e determinat in prima copilarie si influenteaza cat de mult o sa te ingrasi sau n-o sa te ingrasi. La barbati lucrurile stau diferit. Barbatii cand se ingrasa, se ingrasa prin faptul ca adipocitele lor cresc in volum, la noi pt ca sunt mai multe. 

In concluzie, va pierdeti vremea cu obsesiile astea. Cred ca femeile ar trebui sa acorde mai putina atentie acelor tipare si sa se gandeasca mai degraba la sanatatea lor, la cum se simt ele bine si sa actioneze in consecinta. Lasati naibii dietele alea care oricum nu va ajuta la nimic (pentru ca veti pune la loc toate kilogramele alea imediat ce va lasati de ea) si mai bine faceti putina miscare si incepeti sa va simtiti bine asa cum sunteti, sa va respectati si sa va iubiti.

Gata, v-ati si speriat Dar stati asa, nu va impacientati, ca acest post e de bine .

Pentru cei care nu stiu ce inseamna, PMS = sindrom premenstrual. Acea minunata perioada de aproximativ 10 zile dinaintea menstruatiei in care femeile se poarta ca niste nebune scapate de la ospiciu. Simptomele generale sunt urmatoarele: agresivitatea, o atitudine retrasa fata de familie si prieteni, depresie, tristete, deznadejde, furie, iritabilitate, anxietate, schimbari de dispozitie si incapacitate de concentrare, scaderea atentiei. Mai pot fi, insa, si altele. Nu e de mirare ca barbatilor le vine sa-si ia campii de langa noi in acea perioada. Nici pentru femei nu cred ca este prea roz situatia. Nu stiu cum sunt altele, dar mie imi vine sa intru in pamant cand imi dau seama cat de irationala si ciudata am fost.

DAR, am descoperit ca totusi se poate scapa si de asta. Poate nu 100%, dar in mare masura. Femeile simt nevoia de a consuma carbohidrati in exces in acea perioada, mai ales de a se indopa cu dulciuri, ceea ce nu este bine deloc, asa ca ideal este sa ne cam abtinem. La fel, si de la mancarurile sarate. De asemenea, trebuie eliminate complet cafeina si ceaiurile. Eu nu m-am atins de ele deloc luna asta si am fost surprinzator de normala. In schimb, alimentele bogate in fier (oua, peste, etc), lactatele si calciul in general sunt foarte benefice. Evident, se cere si putin autocontrol. Ok, poate putin mai mult . Dar functioneaza .