I met a genius

“I met a genius on the train
today
about 6 years old,
he sat beside me
and as the train
ran down along the coast
we came to the ocean
and then he looked at me
and said,
it’s not pretty.”
(Charles Bukowski)
Eu am intanit un geniu in metrou. Avea tot aproximativ 6 ani. Dar era o “ea” si statea pe scaun langa bunica ei. Se vedea ca nu avea stare deloc, isi balanganea picioarele si le trantea de partea de jos a scaunului. Uitandu-se mirata in jur cauta peronul urmatoarei statii. La un moment dat bunica ei o intreaba: “ia spune, pe ce parte este peronul?” Fetita: “pe stanga”. Bunica: “nu mamaie, e pe dreapta”. Fetita: “dar dreapta e tot stanga, si nu exista dreapta, nici stanga si toate sunt stangi.. sau dreapta”. Am ramas tablou. Avea perfecta dreptate! Asta imi aminteste de prima ora de filosofie din liceu, cand doamna profesoara, o tanti foarte draguta care mi l-a prezentat pe Nietzsche ulterior
, ne-a dat prima definitie a filosofiei… asa mai in gluma: “este incearcarea de a raspunde la intrebarile pe care le pun copiii si la care numai copiii stiu sa raspunda”. Uneori imi vine sa rad cand ma gandesc ca aproape tot ceea ce ne inconjoara si face parte din viata noastra de zi cu zi nici macar nu exista.








Pe mine m-ar fi lasat fara replica.
si asta e bine sau rau?
E bine, e bine. I like smart kids.
copiii sunt cei mai mari filosofi
da, asa mi se pare si mie
mamma mia! vezi ca inca nu reusesc sa gandesc 100% clar iar concis in niciun caz. mi s-au perindat oricum prin minte dupa ce am terminat de citit articolul tau atat Platon, cat si Locke, Descartes si Kant. complicata treaba adevarul asta! spor si tie si multumesc de sustinere
inca o dovada ca ar trebui sa ascultam mai mult ceea ce spun copiii
dar multi pornesc de la premiza ca oricum sunt mici si nu stiu, si deseori le ignora parerile sau intrebarile.
sau mai rau, le spun ca e gresit si le impun alta gandire