Acum o luna si ceva am aterizat la spitalul de ORL cu o problema in gat. Dar, cand sa ma consulte doctorul, s-a oprit in fata mea si a inceput sa-mi studieze cu atentie  fata. A mormait ceva indescifrabil dupa care mi-a spus direct: ai o usoara deviatie de sept, cand iti faci curaj hai sa facem o plastie frumoasa. Eu ma uit stupefiata la el si-i reamintesc pentru ce am venit. Ok, si gatul meu..? (Nu, nu mi-am facut plastie, nici nu intentionez, intrucat deviatia mea de sept abia se observa daca te uiti cu atentie si nu ma deranjeaza deloc.)

Pe chirurg totusi il inteleg, asta este meseria lui si e normal sa incerce sa mai faca un ban cand observa ca e loc de asta. De ce atata obsesie pentru operatiile estetice in randul femeilor (mai ales)? Acum nu mult timp eram intr-o cafenea si, la un moment dat, aud la masa de alaturi niste tipe vorbind despre ce operatii mai vor sa-si faca asa cum vorbesc eu cu prietenele mele despre ce oje ne-am mai cumparat. Oare suntem atat de nemultumite de felul in care aratam, si incapabile sa ne acceptam asa cum suntem numai pentru ca exista o oferta intreaga de optiuni pentru remodelarea a orice nu ne multumeste? Eu inteleg necesitatea chirurgiei plastice acolo unde este nevoie de ea: deviatie de sept care te deranjeaza (nu poti respira din cauza ei sau sforai in ultimul hal), cicatrici mari, urme de accidente sau alte operatii, cazuri extreme in care ai o trasatura foarte urata din nastere – de exemplu un nas urias – care sa te faca sa arati diforma sau ceva, si inteleg cazurile femeilor cu pieptul plat ca de barbat. Unii oameni chiar au nevoie de asa ceva si merg la doctor pentru a se trata. Nimic nefiresc. Dar la femei frumoase, fara defecte vizibile care sa le faca sa arate anormal… chiar nu pot sa inteleg. Oare cat low self-esteem sa ai? 

Totusi, este vorba de o operatie ca oricare alta. Nu un mall in care te duci sa-ti faci cumparaturile. Acum observ sa se merge ca chirurgul estetician ca la un salon de coafura . Vreau sanul asta asa, mai “cu volum”, si mai taiati un pic din nas, scoateti-mi grasimea din fund si injectatimi-o in pometi. Wtf? Si totusi, privind dintr-un alt punct de vedere, nu este numai o o operatie ca oricare alta. Ea iti schimba trasaturile pe care le aveai din nastere, pe care le-ai mostenit de la familia ta, cu care ai trait o buna bucata de vreme. Cat poate sa te complexeze o trasatura incat sa vrei sa te debarasezi de ea in felul asta?

Mie mi se pare dovada unui caracter slab (desigur exceptand cazurile in care am mentionat ca ar fi nevoie de plastie), incapabil sa se accepte pe sine cu bune, cu rele. Nici nu om nu e perfect, chiar daca photoshopul te poate face sa arati perfect intr-o poza. Iar obsesia asta a atingerii perfectiunii nu va duce la obtinerea perfectiunii, nici prin operatii estetice. Pentru ca oricat de multe ai face, prin insasi natura ta de om si chiar prin insasi decizia de a te schimba in felul acesta artificial, iti demonstrezi imperfectiunea.