Desi “se spune” ca intuitia este un atribut specific femeilor, cu totii o avem. Diferenta consta in cat vrem sa o ascultam sau nu, felul in care ne punem in contact cu ea si stim sa o deosebim de ganduri sau sentimente. Carl Gustav Jung spunea despre intuitie ca “este un fel de iluminare instantanee si imprevizibila care ne permite sa accedem direct la esenta unei fiinte sau a unei probleme, luand forma unui continut ce ne este prezentat sub o forma definita, fara ca noi sa stim cum s-a ajuns aici.” ”Intuitia este, probabil, cel mai inalt nivel de inteligenta si cea mai valoroasa forma de gandire creativa. Intuitia este abilitatea de a recepta sau percepe acea informatie care nu este la indemana celor cinci simturi. Aceasta abilitate este deosebit de acuta la copiii intre patru si sapte ani. De cele mai multe ori, ea este surpresata si zdrobita de autoritatea din mediul lor inconjurator, care o percepe drept comportament irational. Oamenilor le este intrucatva frica de intuitie, pentru ca preclude gandul rational. Adevarul este insa ca intuitia se bazeaza pe gandire rationala si nu ar putea exista fara ea.”

Ce este pana la urma, practic, aceasta intuitie? Sunt sigura ca de cel putin cateva ori vi s-a intamplat sa auziti o voce interioara care sa va spuna ce sa faceti intr-un anumit moment. Pur si simplu spontan, din senin, fara sa o invocati, fara sa va ganditi la acel ceva. Sau daca nu o voce, atunci un impuls puternic in contradictie cu ceva ce tocmai vroiati sa faceti. Insa cand este bine sa ascultati aceasta voce interioara? Eu as zice ca tot timpul, pentru ca nu greseste niciodata. Dificultatea intervine in a deosebi aceasta voce a intuitiei de alte voci pe care le auzim frecvent in mintea noastra, dar care tin de ganduri concepute de minte ca o perceptie asupra realitatii. Probabil va intrebati de ce nu sunt bune vocile generate rational de minte prin gandire? Pentru ca gandurile noastre, de foarte multe ori (ca sa nu zic intotdeauna), sunt doar rezultatul modului in care percepem realitatea, deci nu este 100% rational. Ele sunt trecute prin filtrul nostru personal (care inevitabil e constituit pe baza experientei fiecaruia, a mentalitatii, a personalitatii si conceptiilor proprii, care difera de la un individ la altul). Daca mai punem la socoteala si starile sau sentimentele pe care ni le genereaza anumite situatii, persoane, lucruri, unde mai e obiectivitatea? Cum mai suntem noi capabil sa distingem vocea obiectiva prin aceasta perdea emotionala sau a gandurilor perturbate de valtoarea evenimentelor?

Intuitia ne transmite mesajul, nu noi cautam mesajul prin gand sperand ca astfel il vom gasi pe cel al intuitiei, aceasta este cheia. Daca noi ne intrebam “acum ce sa fac?” si invocam intuitia fara sa stim cum sa facem acest lucru, de fapt doar generam ganduri subiective. De aceea uneori ne punem intrebri, cautam o solutie si avem impresia ca am gasit raspunsul corect, punand aceasta solutie pe seama intuitiei, iar daca esuam tindem sa spunem ca ne-a inselat intuitia. Ori aceasta nu era intuitia de la bun inceput. Si atunci cum putem sa ne punem in contact cu vocea noastra interioara care nu greseste niciodata, care cunoaste adevarata cale ce trebuie urmata? Am sa-l citez pe Buddha pentru asta: “Look within. Be still. Free from fear and attachment.”