Teoria culorilor

Numim culoare perceptia de catre ochi a uneia sau a mai multor frecvente (sau lungimi de unda) de lumina. In cazul oamenilor, aceasta perceptie provine din abilitatea ochiului de a distinge cateva (de obicei trei) analize filtrate diferite ale aceleiasi imagini. Lumina produsa de o sursa luminoasa este, in general, un amestec (o suma) de radiatii electromagnetice de diferite lungimi de unda si intensitati. O caracterizare completa a luminii se poate face doar prin exprimarea puterii radiate pe fiecare lungime de unda (sau, echivalent, pe fiecare frecventa). Aceasta caracterizare este data de o functie de distributie spectrala a puterii .Descompunerea spectrala a luminii consta in izolarea radiatiilor de diferite lungimi de unda.

O suprafata care reflecta lumina reflecta independent fiecare componenta spectrala (fiecare frecventa sau, echivalent, fiecare lungime de unda). Astfel, caracterizarea fizica a culorii unui obiect se face printr-o functie care da, pentru fiecare lungime de unda (sau frecventa), raportul dintre puterea radiatiei reflectate si puterea radiatiei incidente. O suprafata care reflecta difuz toate lungimile de unda in mod egal este perceputa ca alba, in timp ce una neagra absoarbe toate lungimile de unda, fara a reflecta nici una.

Nu demult am avut o discutie aprinsa in contradictoriu cu Catalin pe tema combinatiilor culorilor. Fiecare o sustinea pe-a lui, ca pe urma sa aflam ca amandoi aveam dreptate. Exista doua teorii privind sinteza culorilor.

Sinteza aditiva, care consta in obtinerea luminii de o anumita culoare prin combinarea unor surse de lumina de diferite culori fixate, numite culori primare (rosu, verde si albastru – RGB). Sinteza aditiva se realizeaza, de exemplu, in tuburile catodice ale televizoarelor si monitoarelor de calculator, precum si in monitoarele TFT si in videoproiectoare.

Sinteza substractiva a culorilor, in cadrul careia culoarea se obtine prin filtrari succesive ale unei surse albe prin filtre de diferite culori si „tarii” ale filtrării. Filtrarea se face, de obicei, prin plasarea unei cerneli pe hartie: daca cerneala nu este aplicata, ramane hartia alba, care reflecta aproape in totalitate lumina incidenta; daca se aplica cerneala, in zona respectiva cerneala absoarbe selectiv anumite lungimi de unda, culoarea hartiei fiind data de lungimile de unda deabsorbite.

Prima teorie a culorilor bazata pe trei culori primare – rosu, galben si albastru – , toate celalalte culori derivand dintr-o combinatie a acestora, folosita in arta traditionala (singura pe care o cunosteam si o sustineam eu sus si tare) ii apartine lui Isaac Newton (1666). Acum am inteles si ce e cu cealalta .

Semnificatia culorilor

Albul este asociat cu lumina, bunatatea, inocenta, puritatea, curatenia si virginitatea, este culoarea sanatatii si a igienei fiind ales in general pentru uniformele personalului medical. In cultura europeana albul este culoarea mireselor, a nuntii si a noului inceput, pe cand in culturile asiatice albul reprezinta doliul si inmormantarea. Poate fi vazut si ca o suma a tuturor culorilor sau absenta totala a lor. In antichitate, de cele mai multe ori, albul era asociat cu regalitatea sau cu divinitatea iar in imagistica crestina este folosit pentru vestmintele lui Iisus Hristos si ale ingerilor.

Galbenul este culoarea soarelui si este asociat in mod frecvent cu fericirea, bucuria si energia vitala. Produce un efect energizant de caldura, bucurie si energie pozitiva, stimuland activitatile intelectuale.

Cu siguranta cea mai calda culoare a spectrului, oranjul auriu este familiar, este benefic, energizant, pozitiv si expresiv. Portocaliul este considerat si culoarea creativitatii.

Rosul intens este culoarea sangelui si a focului, de aceea il asociem cu energia pura, cu viata, pasiunea, iubirea, forta si hotararea. Este totodata cea mai dinamica culoare, inspirand miscare, viteza dar si agitatie. Rosul deschis duce cu gandul la pasiune, dragoste, sexualitate, bucurie de a trai. De asemenea, prezenta sa pe drapeluri simbolizeaza curajul si puterea de sacrificiu. In China, rosul este culoarea fericirii si a prosperitatii si este folosita pentru a atrage norocul.

Violetul purpuriu combina stabilitatea albastrului cu energia rosului. Este asociat cu regalitatea. Simbolizeaza putere, nobilitate, lux si ambitie. Transmite bunastare si extravaganta. Violetul este regal. O culoare misterioasa, este asociat cu nobilitatea si spiritualitatea.

Albastrul este culoarea cerului si a marii. Adesea este asociat cu profunzimea si stabilitatea. Simbolizeaza incredere, loialitate, intelepciune, inteligenta, credinta si adevar. Albastrul este considerat benefic pentru minte si suflet. Incetineste metabolismul si are un efect calmant. Albastrul este asociat cu linistea si calmul. Este folosit la ceremonii pentru ca simbolizeaza sinceritatea si cucernicia. Opus culorilor emotionale precum rosu, oranj si galben, albastrul este legat de constiinta si intelect.

Verdele este culoarea naturii. Simbolizeaza fertilitatea, armonia si prospetimea. Culoarea verde are o corespondenta puternica emotionala cu notiunea de siguranta. Verdele inchis este asociat cu partea materiala, cu banii. Se spune despre verde ca are putere de vindecare, fiind folosit indeosebi in practicile naturiste. Sugereaza stabilitate, siguranta si rezistenta. Este cea mai relaxanta culoare pentru ochiul uman.

Brunul este culoarea naturala a pamantului. Se gaseste in pamant, lemn si piatra. Este o culoare calda, telurica care inspira siguranta si ideea de camin. Brunul reprezinta puterea hranitoare a pamantului. Desi poate parea adesea o culoare inchisa, reprezinta simplitatea, prietenia, increderea si sanatatea. Culoarea bruna isi are rudele mai deschise in bronz, beige sau cream, care, pe post de fundal, fac ca celelalte culori sa fie mai puternice.

Negrul, ca si albul, poate insemna absenta culorii sau suma tuturor culorilor. Este, cu alte cuvinte, o negare sau o sinteza. Dupa cum isi inchipuie infernul la nord sau la sud, popoarele considera una dintre aceste directii ca fiind neagra. Nordul era negru pentru azteci sau chinezi, in vreme ce, pentru mayasi, negru era sudul. Cel mai adesea, aceasta culoare este inteleasa sub aspectul ei rece, negativ. Este simbol al doliului resemnat, fara speranta, o culoare a penitentei si a renuntarii la bucuriile acestei lumi. Calugarii se imbraca insa, din toate timpurile, in negru si ca sa-si proclame credinta. Negrul este sfarsit, dar si inceput.