S-a implinit un an de cand il am pe Felics (Nikonul), asa ca merita sa-l sarbatoresc cu niste floarea soarelui (sunt florile mele preferate ). Acum un an aveam o “sapuniera” de Sony cu care faceam poze banale care nu imi spuneau nimic; iar cand am intrat in posesia DSLR-ului nu stiam nici macar sa fac o poza cu el prin simpla apasare a butonului declansator. Ma deruta teribil sa-l apas numai pana la jumatate si abia pe urma de tot, ca sa nu mai zic de parantezele rosii din vizor. Aaa da, si facem portrete in stil landscape . Nu reuseam sa tin minte deschiderile diafragmelor si profunzimea campului mi se parea o notiune imposibil de inteles. Acum rad cand imi amintesc, dar atunci m-am chinuit ceva pana sa reusesc sa ma prind ce-i cu toate nebuniile alea de butoane si semne. Dar mi-am promis ca intr-un an de zile voi invata si voi face poze dragute.

Acum dupa un an pot afirma ca m-am tinut de promisiune. Am invatat toate draciile alea si am inceput sa fac poze dragute. Poate nu sunt ele superbe sau geniale, dar nu se pot face minuni peste noapte. Totusi, dupa un an de studiu, pot spune despre fotografie ca este atat o arta, cat si o stiinta, cam in egala masura. Poti avea tot talentul din lume, dar daca nu cunosti notiuni tehnice si de compozitie este absolut inutil, la fel cum  fi As la tehnica si zero la inspiratie este la fel de insuficient. Partea buna e ca tehnica se invata, cu rabdare si perseverenta. Oricine poate sa devina bun la asta daca isi propune. Insa cu talentul cred ca te nasti. Trebuie sa ai macar cat de cat un bun simt artistic si imaginatie pentru a transpune in fotografiile tale niste aspecte ale subiectelor pe care altii poate nu le observa, sau le observa, le plac, insa nu au idee cum sa le imortalizeze asa pentru a nu pierde chiar acel ceva care le face speciale. Pana la urma, arta cere, prin definitie, creativitate. Si de asemenea este indicat sa te pricepi la culori si combinarea lor. Da da, pentru ca nu orice se potriveste cu orice, iar conversia catre alb-negru nu este o simpla apasare de buton – grayscale.

Am invatat si ca nu orice fir de iarba de pe drum sau usa de lemn poate constitui un subiect, asa ca, inainte sa ma arunc sa pozez tot ce-mi iese in cale (asa cum faceam acum un an) nu ar strica sa-mi pun din cand in cand si intrebarea: “totusi, este ceva special la asta sau e doar inca o poza nasoala pe care o sa o sterg ulterior?” Nu este usor sa faci fotografii bune, asta o spun din proprie experienta. Inca sunt la nivelul la care nu-mi place mai nimic din ceea ce fac si asta pentru ca fac, in continuare, mici greseli (sau mari greseli sau pozez banalitati intr-un mod banal. Cu toate astea, am sa va impartesc o modalitate de a va imbunatati fotografiile care este la indemana oricui. Uitati-va la poze, la cat mai multe poze, mai ales la cele care va plac. Si apoi intrebati-va: de ce va plac? Ce au atat de special? Cum au fost realizate? Apoi incercati si voi, in stilul vostru, desigur. Uitati-va si la cele care nu va plac. Apoi intrebati-va: de ce nu va plac? Ce este de evitat? Un alt lucru important este sa poti critica si propriile fotografii la fel de obiectiv. Vezi ce-ti place la ele, ce nu-ti place si de ce. Notand mereu ce faci bine si ce faci prost, in timp vei baga la cap. Insa daca te imbeti cu apa rece ca sunt minunate, desi sunt gresite, asta nu te va ajuta la nimic. Nu vei progresa si vei continua sa gresesti.

Mie imi plac fotografiile care reusesc sa surprinda sufletul subiectului, indiferent care este acesta. O poza cu un catelus pufos dragut, dar nu tocmai bine realizata din punct de vedere tehnic si care sa nu ma transpuna in atmosfera aceea de acolo cu totul, ma va face probabil sa exclam: uite ce catelus dragut, dar ca fotografie ma va lasa rece. Valabil pentru orice tip de fotografie. Conteaza sufletul. Insa, pana la urma, cel mai important este sa te distrezi cu aceasta pasiune frumoasa si sa faci poze dragute. Nu cred ca ar trebui sa devina o manie si o sursa de stres si frustrari. Pentru mine este intotdeauna o placere. Sunt in stare sa ma culc pe iarba ca sa pozez o floare frumoasa sau sa ma asez pe jos in mijlocul drumul pentru o pisica (nu aveti idee in ce pozitii am fotografiat acele pisici de la Muzeul Satului ) sau chiar sa fug dupa curci, daca e cazul.

“Art is not merely an imitation of the reality of nature, but in truth a metaphysical supplement to the reality of nature, placed alongside thereof for its conquest.” (Friedrich Nietzsche)