Asa SE face!
Mi se intampla uneori sa fiu corectata de cei din jur, chiar persoane foarte apropate cand dau anumite raspunsuri, pe motiv ca nu asa SE spune. De sexmplu, cand mi se ura bafta la examene raspundeam cu multam fain sau alte derivate. Insa, aparent, nu este corect asa, ci trebuia sa spun “sa fie!” Ei bine, mie nu imi place sa spun asa 
drept pentru care voi continua cu ale mele. De asemenea am fost corectata uneori si cand combinam anumite mancaruri, pe motiv ca nu asa SE mananca 
. Practic, as putea numi orice domeniu posibil si sigur as gasi o fraza la care am fost corectata, pentru NU asa SE face.
Totusi, nu pot sa nu fiu putin nedumerita. De-alungul timpului m-am ciocnit atat de mult de acest SE care pare sa guverneze intreaga planeta ca un fel de catalog universal de retete pentru practic orice, incat nu pot sa-mi pun intrebarea fireasca: cine sau ce este acest SE universal care detine adevarul absolut aspura a orice si ne obliga tacit sa-l urmam orbeste? Circumspecta din fire, tind sa pun sub semnul intrebarii orice nu-mi prezinta suficienta credibilitate pentru a-l lua in serios. Iar pana acum, acest SE nu mi-a lasat decat impresia unei expresii impersonale, rezultat al perpetuarii unor obiceiuri transmise prin imitatie de o turma docila si la fel de impersonala.
Nu-mi vor placea niciodata retetele de viata, pentru simplul motiv ca-mi inmoaie personalitatea ca pe o coca si o transforma intr-o papusa de lut dintr-o matrita. Apreciez, insa, foarte mult, spontaneitatea, originalitatea si autenticitatea… acele “ceva”-uri specifice care diferentiaza fiecare om si dau acea nota de autenticitate, care, oricat de dubioase ar fi imi smulg un zambet sau o grimasa macar, daca nu un hohot de ras. Nimic nu mi se pare mai plictisitor decat un cliseu fad. In fond, fiecare dintre noi este o fiinta unica si minunata. De ce ne-am dori sa ne uniformizam ca niste produse standardizate? Din acelasi ciclu, nu-mi plac oamenii care-si modeleaza parerile, ca o salcie indoita de vant in toate directiile, dupa cele ale majoritatii sau ale unor persoane considerate “icons”. Prin asta nu denota decat ca au o coloana vertebrala extrem de mobila, cam prea mobila pentru gustul meu.
As putea asemana fenomenul “asa se face/asa se spune” cu cel al “ce spune lumea”. Aceasta “gura a lumii” imi pare cea mai nociva metoda de a-ti submina singur liberatea de expresie a personalitatii. Practic, invatand sa repeti niste “invataturi”, care in timp ajung sa devina niste automatisme, iti inhibi exprimarea fireasca pe care ai fi avut-o daca nu o sugrumai din fasa. Si iata cum autenticitatea si spontaneitatea se ineaca in ligheanul obisnuintei.
Mie imi plac oamenii directi, care se exprima asa cum simt in acel moment, chiar daca uneori pot fi considerati prea “verde in fata” (nu pledez aici pentru nesimtire), care spun ceea ce vor sa spuna fara sa-si cosmetizeze cuvinte sub mastile lui “asa SE zice”. La fel cum imi plac oamenii care nu se incadreaza in tipare, care nu cauta etichete pe care sa si le lipeasca mandri in frunte, care nu se feresc sa inoate impotriva curentului daca asa simt ei ca isi doresc, care nu tin neaparat sa placa si nu cersesc aplauzele multimii, care sunt pur si simplu ei insisi si fac asa cum vor EI sa faca.
“Vegheaza sa nu dispari in personalitatea altcuiva.” (Scott Fitzgerald)
Eh, stii parerea mea
sunt doar partial de cord cu ea
hehehhe, draga mea, avem doar 10 anisori de cand ne-am dezbracat de haina comunista, dar inca ne-a ramas inradacinate ideile si canoanele. In societatea comunista ti se creeau niste tipare din care era musai sa nu iesi. Ca oile in staul. Cine avea tupeul de-a gandi altfel decat gloata era considerat razvratit sau eretic si pedepsele erau crude de cele mai multe ori. Te priveau ca pe o fiinta leproasa si te excludeau. Priveste doar la arhitectura locuintelor din acea perioada si vei vedea ca nici arhitectii(stiut fiind ca acestia sunt creatori prin definitie) nu indrazneau sa iasa din tiparul cutiilor de chibrituri. Ne va mai lua vreo 20 ani sa intelegem ca evolutia inseamna curajul de-a fi altfel decat masa mare de oameni!
loreley, ai mare dreptate tu
of doamne…dupa un weekend in care m-am simtit copil pentru ca mi s-a dictat intr-una ASA DA si ASA NU inca imi vine sa urlul cat ma tin plamanii. nu spun si ce pentru ca sunt o Lady. in orice caz, nu cred ca ti se poate impune ce SE si ce nu SE. sunt pentru pastrarea si cultivarea personalitatii. nice post
din fericire nu ti se mai poate impune ce SE si ce nu SE
beneficiile democratiei
Bine gandit! Nici eu n-am inteles de ce trebuie sa fac aia si cealalta. Eu am ceva cu “trebuie” :p .
Nu mi se pare firesc sa ti se impuna ceva, mai ales, din ceea ce-ti place si din ceea ce te caracterizeaza, sa zic asa.
Oamenii care preiau tot ceea ce li se spune, tot ceea ce vad, sunt doar niste masinarii, fara pic de fond si , mai ales, lipsite de INTELIGENTA!
Fii asa cum iti place tie, cum te simti tu mai bine, oamenii intotdeauna voi fi pusi pe harta si vor gasi ceva de comentat!
fata medaliei are si reversul: depinde de cum intelege democratia fiecare. ai dreptate insa, impunerea prin forta a fost abolita.
A fost abolita si, e adevarat ca unii dintre noi care sunt trecuti de o varsta si care au trait in comunismul foarte multi ani au dificultati de adaptare (si e normal cred), insa cei de varsta mea nu au prins decat foarte putin din acea perioada.
Cred ca se conformeaza la comportamentul si obiceiurile majoritatii dintr-o nevoie de apartenenta la ceva ce majoritatea considera \”normal\”. De acolo indicatiile alea , ca asa SE spune, asa SE face. Poate fac asta din nesiguranta, poate din educatie, poate din cauza mediului in care au crescut… nu cred ca sunt in masura sa le judec ratiunile… insa pararea mea e ca sanatos si bine pentru propria persoana e sa nu-ti asimilezi comportamente pe care nu le simti firesti. E nesanatos sa te mulezi pe ce vezi la altii numai din dorinta de a fi acceptat, sau mai degraba, de a nu fi respins. Oricum este imposibil sa multumesti pe toata lumea, si vorba ta Lecsyaa, oricum cineva va gasi mereu ceva de comentat, cineva nu va fi multumit. Important e sa fii tu multumit.