Cand eram in liceu citeam in clasa, alaturi de colege, tot felul de reviste… practic ORICE era binevenit, (inclusiv Playboy sau reviste de masini) atata timp cat ne distragea atentia de la ore . Le rasfoiam pe sub banca, le pasam altor colegi, le schimbam intre noi… ce nu face un elev sictirit ca sa se eschiveze de la temele plictisitoare?!… Nu aveam insa o revista preferata, pana intr-o zi cand, intorcandu-ma trista acasa dupa despartirea de primul meu prieten, mare mea iubire de liceu, am vazut un titlu de revista iesind clar in evidenta din raft. N-as putea sa-l uit, mare si roz invitandu-ma sa ma apropii: “Te-a mintit? Te-a inselat? V-ati despartit? Sterge-i numarul de telefon! Acum!” Erai tu, Cosmopolitan si ai devenit revista mea de suflet din acel moment.

Nu ratam nici un numar, te citeam din scoarta in scoarta, ma simteam deja devenind o “femeie Cosmo”, desi nu avea inca nici 18 ani. La vremea aceea, cum experienta mea era minima, sfaturile Cosmo mi se pareau geniale, de la cele despre barbati, pana la cele despre ingrijire si cosmetice. Am aflat, spre exemplu, cum sa-mi repar o unghie rupta fara sa o tai. Si figura chiar functiona . Dar, dupa un timp, am inceput sa mai dau si eu piept cu viata si parca sfaturile geniale ale tale, draga Cosmo, pierdeau tot mai mult teren, pana au ajuns, cu parere de rau, sa mi se para cam departe de adevar. Mai gaseam, e adevarat, cate un articol – doua interesante sau macar simpatice pe acolo, dar… cam atat. Am rasfoit si alte reviste pentru femei, aceeasi poveste, aceleasi sfaturi care de multe ori, nici nu se pupa cu realitatea sau mai mult, mi se pareau chiar stupide (fara suparare). Asa ca am ajuns sa mai cumpar o revista din an in pasti cand am chef sa rasfoiesc ceva “de femei” (si inca citesc cu placere, desi recunosc ca nu aplic ceea ce citesc, decat poate cand vine vorba de protectie solara si chestii de genul), sau cand plec cu trenul in calatorii lungi, ca sa nu ma plictisesc. Totusi, recunosc ca atunci cand vine vorba sa aleg o revista de femei, tot la tine, draga Cosmo, apelez. Esti, in continuare, “de suflet”.

Prinvind in urma, imi dau seama ca am invatat totusi ceva bun de la tine, si pentru asta iti sunt recunoscatoare, in special stiind ca nu prea am avut modele feminine in jur de la care sa invat ceva, decat pe bunica mea care se afla la 500 de km departare si pe care o vedeam de doua ori pe an. Anume, am invatat ca o femeie nu trebuie sa se limiteze la a fi cuminte, decenta si bine crescuta, cu note bune la scoala, apoi serviciu stabil, care isi intemeiaza o familie si apoi creste copii si atat; ci o femeie inseamna mai mult – inseamna o persoana care se respecta, are grija de sanatatea si aspectul ei, se iubeste pe sine ca persoana, are incredere in fortele proprii, poate oferi iubire altor persoane fara a se pierde pe sine si fara a uita ca, inainte de toate este femeie si este o fiinta minunata de sine statatoare, e independenta si poate sa reuseasca in viata prin forte proprii.

Revistele pentru femei (la barbati nu ma bag sa comentez pentru ca nu am rasfoit decat un FHM acum 5 ani si un Men’s Health prin anul 2 de facultate) mi se par, in continuare, cam stupide si periculoase pentru femeile care obisnuiesc sa creada orbeste tot ceea ce citesc. Te indeamna prin articole sa te accepti asa cum esti si sa nu fii obsedat de perfectiunea fizica, dar afiseaza in articole poze cu fotomodele ‘perfecte’, culmea, chiar si in acele articole. Te indeamna sa fii independent, dar publica o multime de articole despre cum sa te modelezi ca sa-i fii pe plac iubitului. Iti sugereaza ca o femeie este mai mult decat un ambalaj frumos, adica o persoana inteligenta si interesanta, dar recomanda carti gen ‘Gossip Girl’ sau ‘Ma dau in vant dupa cumparaturi’. Oare astea ne cresc noua nivelul de inteligenta? Mi se par de-a dreptul ipocrite, sau pur si simplu inconsecvente si contradictorii. Cu toate acestea, cine stie sa citasca selectiv si sa vada per ansamblu si din spatele randurilor ce ar putea extrage sanatos si benefic din acele articole, poate recepta niste mesaje pozitive, asa ca poate nu sunt totusi atat de rele.