Fiindca tot suntem in plin sezon al concediilor/vacantelor, iar eu visez la mare si m-am umplut deja de euforie, ma gandeam la un lucru. Foarte multi oameni, si ma pot include in randul lor de cateva ori pentru ca am comis-o si nu a fost deloc bine, pleaca in vacanta cu o multime de planuri si asteptari despre cum va fi. Apoi, ajunsi la fata locului, ori ceva din planificare nu este conform asteptarilor sau nu exista sau e stricat, ori ploua, ori apare ceva neprevazut care da peste cap complet o asteptare sau mai multe a celui/celor in cauza. Mai mult decat atat, de foarte multe ori, din dorinta de a face tot ce ti-ai propus, te epuizezi complet si ajungi acasa mai obosit decat ai plecat.

Teoretic, concediul ar trebui sa fie in primul rand un mijloc de odihna, de relaxare, de reincarcare a bateriilor, ca sa te intorci la munca sau acasa proaspat si apt pentru prestarea activitatilor. Dar cum sa mergi in vacanta si sa-ti petreci timpul dormind?  Mai ales cand ai platit uneori bani grei ca sa ajungi acolo… Cand cerul e asa senin, marea/muntele/ce-o fi te invita atat de ademenitor sa gusti din toate tentatiile si atractiile de pe acolo… Cum sa te intoci tu acasa din vacanta spunandu-ti… “pai, ia sa vedem ce-am facut eu in concediu: am dormit “? De neconceput! Asa ca te suprasoliciti cu de toate pana cazi lat.

Eu recunosc ca oriunde as merge, dorm mult. Dorm noaptea, uneori dorm de dupa amiaza vreo ora-doua, si ma simt odihnita si la intoarcere. (Desigur, cu exceptia situatiilor cand sunt suficient de neinspirata sa iau trenul, iar CFR-ul se decide sa-si bata joc de calatori sau cand mi se pune pata sa pozez rasarituri si ma trezesc inaintea cocosilor – dar asta nu se intampla prea des). Cu toate astea, o voce din mintea mea imi tot spunea “tre sa faci si aia, si cealalta… of uite ca acu ai dormit si nu ai apucat sa faci aia!” Acum daca mai apar astfel de voci le ignor pana dispar, pentru ca nu mai am nici un chef ca o voce din mintea mea sa-mi strice vacanta. Fac ce apuc si cu asta basta. Traiesc momentul.

Am ajuns la concluzia ca nu e bine sa pleci de acasa nici cu asteptari, nici cu planuri. Decat minimul necesar cand e vorba de facut trasee sau mai stiu eu ce necesita planificare. Pentru ca e suficient timp la fata locului sa dezbati ce ti-ar placea sa faci, unde ai fi tentata sa mergi, etc. Minimul necesar este sa-ti faci rezervare ca sa-ti asiguri cazare, sa rezolvi problema transportului, sa te interesezi cum va fi vremea, iar daca mergi intr-o tara straina, sa afli care sunt obiceiurile locului pentru a nu face vreo gafa monumentala sau sa te otravesti din greseala + alte asemenea. Cele mai reusite vacante din viata mea au fost cele in care am plecat complet deschisa, fara scenarii mentale si am facut exact ce am avut chef pe moment. Evident, m-am intors acasa si relaxata si multumita, cu amintiri placute si zero dezamagiri. Deci cred ca nu are sens sa ne impovaram cu stres si-n vacanta ca sa ne intoarcem posomarati sau obositi. Echilibrul pare sa fie solutia optima cam in orice domeniu.

P.S. Poza e din Sahara.