Nu exista "nu pot"
M-am convins. “Nu pot” e doar o plasmuire a imaginatiei omului, care sa-i ofere pretextul sa-si gaseasca o scuza pentru momentele de cadere in care se simte deznadajduit si are impresia ca nimeni si nimic nu-l va mai scoate din acea stare. Desigur, daca se incapataneaza sa nu vrea sa se ridice, in mod sigur nu o va face. Dar de putut, ar putea. Sunt sigura de asta.
Uitandu-ma in urma, nu a existat nimic ce a am vrut cu tarie si nu am putut sa realizez, atata timp cat a stat in puterile mele. Chiar si unele lucruri care pareau de neconceput, imposibile… ca de exemplu… sa inveti vreao 700 de pagini pana a doua zi. Practic orice… you name it, it’s possible. Mintea e singurul obstacol.
E adevarat ca uneori nu este deloc usor sa mai ai incredere si sa-ti pastrezi o farama de speranta ca va fi bine cand totul ti se prabuseste in cap, dar, in acelasi timp, nu poti astepta sa fie bine facand nimic si plangand ca e greu… Toti oamenii au momente vulnerabile in care se simt coplesiti de diferite probleme, cred ca asta vine odata cu bagajul nostru uman. Dar in acele momente grele trebuie, la un moment dat, sa iti stergi lacrimile (pentru ca fie vorba intre noi, nu-s bune de nimic, decat pentru descarcare emotionala – catarsis; ce e prea mult strica) si sa te pui pe treaba. Timpul nu iarta pe nimeni si nu ti-l da nimeni inapoi daca te trezesti peste o gramada de vreme ca l-ai irosit in loc sa te bucuri de viata. Asa ca putem folosi aceasta scurta si minunata experienta a vietii in avantajul nostru sau o putem irosi. Unii aleg sa o arunce pe fereastra si sa se umple de amaraciune si rautate, altii aleg sa fie fericiti, sau macar sa incerce. Alegerea ne apartine.
Un citat celebru spune: “Nu incepe nici o propozitie cu ‘nu pot’. Incepe cu ‘sa vedem’ 
“. Valabil mai ales pentru conversatiile dinamice cu noi insine in “mansarda” proprie. Intotdeuna se poate face ceva, iar o atitudine pozitiva face deja ca problema sa fie pe jumatate rezolvata, pentru ca deja esti deschis catre rezolvare. Si cred ca atrage si norocul in mare masura. Sansa e de partea celor care nu se dau batuti, care au puterea sa “ia taurul de coarne” si daca sunt trantiti la pamant de zeci de ori si sa gandesca in continuare ca se poate. Pana la urma suntem ceea ce gandim despre noi ca suntem. Noi decidem; noi suntem singurii nostri stapani.
sa stii ca nu exista! la mine cel putin acel “nu pot” initial a adus cu sine satisfactii foarte mari. nesperate chiar as putea spune. ce te costa sa incerci? ce poti pierde daca tot ti se pare imposibil? si reusita si infrangerea cer exact aceleasi atribute: curaj si forta. sa nu renunti niciodata, e un motto destul de bun, nu?
absolut.
o zi frumoasa!
asa mi-am mobilizat toata viata fortele…spunandu-mi “nu exista NU POT, exista doar NU VREAU…”. Privind insa in jur, am vazut si neputinta unei mame de-a-si salva copilul din ghearele mortii, am vazut neputinta unui tanar de-a lupta cu un destin prea greu ptr umerii lui….si atunci am multumit Domnului ca m-a binecuvantat cu situatii care au tinut de vointa mea.
asa este Camy…eu am invatat din aceste experiente, sa ma bucur de lucrurile marunte ale vietii si sa imi doresc ceea ce pot realiza. Ca de visat cai verzi pe pereti, e usor….mai nasol cu partea practica, nu?
Da, asa este. Trebuie sa doresti lucruri realizabile, pentru ca asa si eu zic acum ca vreau sa castig potul cel mare la loto
zilele astea…si eu mi-as dori asta, ca sunt intr-o criza, de zile mari!