Bagaje
Orice om strangator depoziteaza, aduna, isi insuseste tot ce ii doreste inima si-i iese in cale. Se arunca plin de entuziasm in fiecare avion care l-ar putea duce catre destinatia dorita si adauga experiente, si adauga amintiri, si adauga iubiri, si adauga impresii, sentimente, idei, visuri, planuri, bucurie, fericire, suferinta, lacrimi negate, dureri reprimate… si uite asa strange un ditamai bagajul pe care il taraste din greu spre casa. Grabit spre noua destinatie il pune in spinare si alearga cat mai repede spre aeroport in cautare de noi experiente. Dar pana cand? Cat de mare poate fi o valiza incat sa o poti burdusi la infinit fara sa ajungi ca doamna de mai jos?
“La aeroport, o doamna se pregatea pentru imbarcarea in avion. Isi prezinta valiza la control si, spre surprinderea ei, este intampinata cu un refuz:
- Ne pare rau, dar nu va putem permite sa va urcati in avion in aceste conditii…
- De ce?! Este prea grea valiza?!
- Valiza este in regula, dar aveti prea mult bagaj emotional asupra dumneavoastra… ”
Atunci vine momentul sa spui stop, sa lasi jos bagajul vechi si uzat din spate si sa pasesti singur, fara sa mai privesti inapoi, spre noile destinatii, inainte ca greutatea bagajului sa te striveasca.
Fotografie de Catalin Mustata.
hahahaha, asta sunt eu Camy ! Nici eu nu puteam scrie ceva mai concludent….despre mine insami. Peste doua saptamani imi fac si eu bagajele….sa am grija la airport cu “bagajul emotional”
nu de alta, dar ma taxeaza astia de ma rup!
ma crezi ca nici prin cap nu mi-a trecut ca s-ar potrivi la tine ce scriu?
oricum, sa ai vacanta placuta si sa te intorci fresh si fara “bagaju emotional” apasator 
Eu tin a naibii de mult la bagajele mele mai ales cand ma intorc de undeva. Prefer sa imi duc traiul pentru inca 2-3 zile cu valiza in mjlocul camerei, nedespachetata, doar ca sa mai pastrez senzatia de bine din ultima calatorie, fericirea, amintiriile, impresiile, zambetele etc.
De altfel, inca mai am de scos chestii din valiza si m-am intors la Sibiu de 3 zile
UPSI! 
eu nu ma refeream la genul ala de bagaje, ci la viata, la ce ti se intampla, experientele pe care le ai, de multe ori dureroase si pe care uneori incerci sa le negi, mergand fortat mai departe dar fara sa te eliberezi efectiv de ele, si care la un moment dat te coplesesc, te doboara si nu mai ai putere sa mergi mai departe decat daca le lasi cu totul in urma. la genu de bagaje de care zici tu oho si eu tin, am suveniruri de peste tot, pana si roci si nisip din Sahara, scoici si pietre de la mare, munte etc
Stiu, stiu la ce tip de bagaje te referi tu in post. Dar nu am nimic de spus in legatura cu acel tip de bagaje si simteam nevoia sa zic ceva.
I’m soooo bored!!!
ahaam
ok