Am fost la film in weekend. Avusesem o zi proasta si ma gandeam ca o comedie si o iesire ma vor repara mai rapid. Dar am lasat iubitul sa aleaga filmul si iata ce a ales: un film despre o producatoare de televiziune care inca spera sa-si intalneasca barbatul ideal. Avea o intreaga lista de calitati pe care le cauta la un barbat si avea grija sa bifeze cat mai multe puncte pe lista la orice intalnire la care mergea. Dar degeaba, nici unu din pretendenti nu le bifa pe toate. Deja tipa se descuraja…  Deschide TV-ul intr-o seara si pisica apasa accidental pe telecomanda . Postul se schimba si iata cum nimereste o emisiune a unui tip extrem de misogin care dadea sfaturi gagicilor despre relatii.

Cred ca acesta a fost primul moment in care am inceput sa fierb. Nu era de ajuns ca avea o zi proasta, dar nimerisem si la un film culmea misoginismului cu un personaj principal pe care as fi vrut sa-l vad torturat si in chinuri in acel moment si care imi amintea incredibil de fostul de prieten pe care nu-l pot inghiti nici acum pentru ca era un “big jerk”. Incepeam sa regret ca am iesit din casa, dar in acelasi timp piticul meu cinic din interior se tavalea pe jos de ras. Just what i needed: an asshole! Totusi, filmul a devenit foarte simpatic. Chiar as putea sa zic ca mi-a placut . Minus inceputul . Culmea, in final tipa se combina cu “the asshole” care se indragosteste iremediabil de ea si-i da papucii “barbatului ideal” pe care se chinuise sa-l cucereasca intocmai conform sfaturilor gagiului misogin cu emisiunea.

Care e morala? Femeile cauta toata viata barbati ideali, iar cand dau de ei se plictisesc si, eventual, ii inseala. Are vreun sens afirmatia asta? Aparent nu, iar daca cine citeste acest post e barbat, atunci sigur nu. Femeile au un mare “defect”. Critica, mai ales intr-o anumita perioada a lunii pe care nu are rost sa o mentionez, pentru ca toata planeta o stie. Indiferent daca exista motiv sau nu, femeile gasesc ceva de comentat. Si e de preferat chiar sa fie ceva acolo de comentat, pentru ca altfel e mai nasol, trebuie sa inventam . In plus, un barbat perfect te forteaza cumva si pe tine sa fii perfecta. Ori nici una din noi nu este perfecta. Chestia asta creeaza frustrari, creeaza nevoia de a fi mereu impecabila. In final, ajungi sa te comporti cenzurat, nenatural, sperand sa-i fii lui pe plac. That’s just sick.

Un tip perfect  ne priveaza de ocaziile de a ne lua de el, macar un pic acolo, o data pe luna. O data la doua luni… Women pick on men, it’s in our DNA. It’s our weird twisted way of showing just how much we care. De asemenea, ne-ar priva de privirea aia vinovata cu “puppy eyes” plus acel “imi pare rau” rostit cu juma de gura, care iese ca smuls cu clestele pentru un barbat. Sa nu mai vorbesc ca ne-ar priva de “make up sex” . Ce sa mai, ne plac oamenii cu imperfectiuni, ca si noi, sunt chiar acele mici “chestii” care ne fac pe cineva si mai drag. Am subliniat mici pentru a nu se intelege ca femeilor le plac barbatii care se poarta ca niste porci sau violent sau orice implica exces.

P.S. Nu stiu cum se face, dar “fetele bune” sunt atrase de “baieti rai”, iar “baietii buni” de “fetele rele”. Astfel ca toti ajung sa sufere, mai putin “baietii rai” si “fetele rele” pe care oricum ii doare la basca de ei. Suntem masochisti cu totii, oare? E adevarat, multi dintre noi intalnim o persoana potrivita candva. Dar pana atunci… Opusii se atrag, nu?