Cand eram trista, in plina criza existentiala cauzata de schimbarea prefixului de varsta sau cand nu stiam sa apreciez o ploaie zdravana care tinea cateva zile, ba chiar saptamani, si rece de-ti intra in oase, toamna mi se parea deprimanta si nu o puteam suferi. Intotdeauna o asociam cu tristetea si-mi doream sa treaca mai repede, numai sa revina totul la viata. Dar odata cu trecerea timpului si a crizelor existentiale, am inceput sa iubesc toamna si sa o apreciez pentru ceea ce este: anotimpul schimbarilor. Bune sau rele, schimbarile sunt intotdeauna benefice pentru cine stie sa creasca din ele.

Am dat o fuga la munte toamna asta (prima mea toamna la munte, pentru ca pana acum nu-mi prea suradea ideea) si am incercat sa surprind cateva momente reprezentative pentru peisajul montan autohton in aceasta perioada a anului.