Am plantat bumbac in FarmVille, ceea ce inseamna ca macar inca o zi si jumatate treaba e partial rezolvata, asa ca m-am gandit sa mai imi fac prezenta si pe aici un pic . Nu, nu doar ca sa fie, ci pentru ca vreau sa vorbesc despre ceva, zic eu, important pentru vietile noastre. Anume, rutina din ea. Ideea mi-a venit in timp ce observam ca unii oameni ma frapeaza prin obiceiurile lor zilnice, prin felul in care isi petrec timpul liber, ceea ce cumpara, programele tv la care se uita, etc. Pur si simplu fac acelasi lucru zi de zi, cumpara aceleasi lucruri zi de zi, mananca aceleasi lucruri zi de zi…

Deja imi imaginez un sifonier cu vreo 30 de umerase pe care stau camasi de aceeasi culoare si acelasi tip. Mi-am pus de nenumarate ori intrebarea, si as fi vrut sa ii intreb si pe ei, fiindca MOR de curiozitate, insa stiu ca s-ar supara, asa ca de fiecare data m-am abtinut: “va simtiti fericiti asa? traind aceeasi zi de fiecare data, fara nimic nou, fara nici o surpriza…” Si mi se pare cu atat mai trist, cu cat sunt constienta ca pe mine rutina ma omoara. Daca vrea cineva sa ma tortureze, trebuie sa-mi impuna rutina. Sa-mi dea aceleasi chestii de mancare, pana ajung sa vomit numai cand ii simt mirosul, sa ma duca in acelasi loc, sa ma puna sa fac acelasi lucru pana incep sa urlu ingrozita si sa imi blocheze telecomanda pe un singur post (imaginati-va oroarea, mai ales stiind ca eu nu prea sufar tv-ul). Ce poate fi mai infricosator decat sa ajungi prizonierul unei zile din care nu mai poti sa iesi? E ca un film horror cu o camera ucigasa in care ramai blocat. Numai ganul ma face sa o iau la fuga si sa trag disperata de clanta.

Ma gandeam ce beneficii ai putea avea din rutina. Oare nu te plictisesti de chestiile alea pe care le tot repeti? Comoditatea nu te solicita sa faci noi alegeri. Pur si simplu alegi ceea ce ai ales deja. Oare nu e si o teama de shimbare? Mie una imi place schimbarea, e ca o gura de aer curat de munte, ca o evadare din smogul bucurestean. Dar atunci de ce sunt atatia oameni care aleg sa se intoxice cu el zi de zi, fara sa miste un deget spre o fereastra? Obisnuinta poate, inconstient, te prinde intr-un labirint din care efortul de a iesi devine, de la un punct prea mare pentru cel care s-a indepartat tot mai mult de iesire. Si totusi, cand te gandesti cat de simplu e… Este de ajuns sa te ridici si sa-ti spui, azi vreau sa fac altceva. Hai sa incerc ceva nou.

Nu poti schimba poate ora la care te trezesti ca sa mergi la serviciu, nu poti schimba poate faptul ca un anumit numar de ore trebuie sa le petreci in acelasi birou. Dar poti schimba unele lucruri pe care le faci acolo (macar ordinea in care le faci, pentru a nu mai parea atat de repetitiv totul) si, mai ales, poti schimba ceea ce faci dupa sau la sfarsit de saptamana. Nu stiu cum e pentru altii, dar mie rutina mi se pare nociva, distructiva. Pe tot ce pune mana, transforma in cenusa. Distuge momente, distruge relatii, distruge intalniri si mai ales stari mentale. Ajungi cumva ca un fel de zombie care umbla cu ochii larg deschisi, dar uitandu-se in gol si repetand instinctiv totul dupa un scenariu invatat pe de rost. Probabil sunt oameni si oameni, poate tine de firea fiecaruia, poate unora le place si poate pentru ei nu e distructiv, ci e o plasa de siguranta si o sursa de multumire. Dar, cu toate astea, e pacat sa se priveze de bucuria spontaneitatii, a schimbarii, a noutatii. Eu nu cred ca e o sursa de fericire.

Dupa parerea mea, spontaneitatea e o calitate demna de apreciat la un om, si merge oarecum mana in mana cu creativitatea. Oamenii spontani sunt, de obicei si cei carora le place sa se reinventeze, sa-si reinventeze viata, sa aleaga diferit, fara sa obsedeze asupra rezultatului si apoi sa revina la scenariul lor pentru ca nu sunt dispusi sa riste. Acum nu vorbim de alegeri cruciale care iti schimba fundamental viata, ci de alegeri de tipul: “sa comand pizza ca de obicei sau ca incerc ceva mai exotic?” Astea nu omoara pe nimeni, in cel mai rau caz te alegi cu o indigestie . Si totusi, poate tocmai o astfel de gandire si un astfel de comportament iti poate schimba fundamental viata. In bine.

Uneori ma mai intreaba cineva ce o sa fac in urmatoarea zi cand ies prin oras, ce planuri am sau cand ma intorc. Sincer, nu am idee ce o sa fac, nici cand o sa ma intorc. Cine stie ce o sa am chef sa fac? Voi vedea atunci. Si cine stie cat voi avea chef sa stau? Niciodata nu poti sti. Daca ar fi numai dupa mine, n-as planifica mai nimic, decat o rezervare cand stiu ca e absolut necesar (ca de exemplu cand plec in vacanta, pentru ca n-am chef sa dorm pe presul hotelului). E bine sa fii organizat cand e cazul, dar pentru restul e absolut minunat sa ai totala libertate de alegere in fiecare secunda. Atunci toate constrangerile dispar.

Exista si rutine pe care eu cel putin le consider bune: rutina orelor de masa care-ti fac metabolismul sa functioneze ca un ceas elvetian, rutina demachiatului si ingrijirii fetei (pentru fete), rutina spalatului (eh, aici iar imi amintesc cu dezamagire de cum imi cade nasul uneori cand ma aflu in mijloacele de transport in comun… bine ar fi sa existe rutina asta), rutina pieptanatului, a epilatului, etc… in fine, nu insist pe astea (desi poate ar trebui!), rutina ingrijirii florilor din balcon sau de prin casa (nu cred ca ele apreciaza spontaneitatea), si altele asemenea.

Oare tabieturile sunt rutina? Totusi, chiar daca si ele sunt tot un fel de rutina probabil, parca nu le-as baga in aceleasi oala cu cele distructive. Eu le vad cumva ca pe niste mici placeri ale fiecaruia.