Despre nebunia obisnuita

Rutina, bat-o vina

October16

Am plantat bumbac in FarmVille, ceea ce inseamna ca macar inca o zi si jumatate treaba e partial rezolvata, asa ca m-am gandit sa mai imi fac prezenta si pe aici un pic . Nu, nu doar ca sa fie, ci pentru ca vreau sa vorbesc despre ceva, zic eu, important pentru vietile noastre. Anume, rutina din ea. Ideea mi-a venit in timp ce observam ca unii oameni ma frapeaza prin obiceiurile lor zilnice, prin felul in care isi petrec timpul liber, ceea ce cumpara, programele tv la care se uita, etc. Pur si simplu fac acelasi lucru zi de zi, cumpara aceleasi lucruri zi de zi, mananca aceleasi lucruri zi de zi…

Deja imi imaginez un sifonier cu vreo 30 de umerase pe care stau camasi de aceeasi culoare si acelasi tip. Mi-am pus de nenumarate ori intrebarea, si as fi vrut sa ii intreb si pe ei, fiindca MOR de curiozitate, insa stiu ca s-ar supara, asa ca de fiecare data m-am abtinut: “va simtiti fericiti asa? traind aceeasi zi de fiecare data, fara nimic nou, fara nici o surpriza…” Si mi se pare cu atat mai trist, cu cat sunt constienta ca pe mine rutina ma omoara. Daca vrea cineva sa ma tortureze, trebuie sa-mi impuna rutina. Sa-mi dea aceleasi chestii de mancare, pana ajung sa vomit numai cand ii simt mirosul, sa ma duca in acelasi loc, sa ma puna sa fac acelasi lucru pana incep sa urlu ingrozita si sa imi blocheze telecomanda pe un singur post (imaginati-va oroarea, mai ales stiind ca eu nu prea sufar tv-ul). Ce poate fi mai infricosator decat sa ajungi prizonierul unei zile din care nu mai poti sa iesi? E ca un film horror cu o camera ucigasa in care ramai blocat. Numai ganul ma face sa o iau la fuga si sa trag disperata de clanta.

Ma gandeam ce beneficii ai putea avea din rutina. Oare nu te plictisesti de chestiile alea pe care le tot repeti? Comoditatea nu te solicita sa faci noi alegeri. Pur si simplu alegi ceea ce ai ales deja. Oare nu e si o teama de shimbare? Mie una imi place schimbarea, e ca o gura de aer curat de munte, ca o evadare din smogul bucurestean. Dar atunci de ce sunt atatia oameni care aleg sa se intoxice cu el zi de zi, fara sa miste un deget spre o fereastra? Obisnuinta poate, inconstient, te prinde intr-un labirint din care efortul de a iesi devine, de la un punct prea mare pentru cel care s-a indepartat tot mai mult de iesire. Si totusi, cand te gandesti cat de simplu e… Este de ajuns sa te ridici si sa-ti spui, azi vreau sa fac altceva. Hai sa incerc ceva nou.

Nu poti schimba poate ora la care te trezesti ca sa mergi la serviciu, nu poti schimba poate faptul ca un anumit numar de ore trebuie sa le petreci in acelasi birou. Dar poti schimba unele lucruri pe care le faci acolo (macar ordinea in care le faci, pentru a nu mai parea atat de repetitiv totul) si, mai ales, poti schimba ceea ce faci dupa sau la sfarsit de saptamana. Nu stiu cum e pentru altii, dar mie rutina mi se pare nociva, distructiva. Pe tot ce pune mana, transforma in cenusa. Distuge momente, distruge relatii, distruge intalniri si mai ales stari mentale. Ajungi cumva ca un fel de zombie care umbla cu ochii larg deschisi, dar uitandu-se in gol si repetand instinctiv totul dupa un scenariu invatat pe de rost. Probabil sunt oameni si oameni, poate tine de firea fiecaruia, poate unora le place si poate pentru ei nu e distructiv, ci e o plasa de siguranta si o sursa de multumire. Dar, cu toate astea, e pacat sa se priveze de bucuria spontaneitatii, a schimbarii, a noutatii. Eu nu cred ca e o sursa de fericire.

Dupa parerea mea, spontaneitatea e o calitate demna de apreciat la un om, si merge oarecum mana in mana cu creativitatea. Oamenii spontani sunt, de obicei si cei carora le place sa se reinventeze, sa-si reinventeze viata, sa aleaga diferit, fara sa obsedeze asupra rezultatului si apoi sa revina la scenariul lor pentru ca nu sunt dispusi sa riste. Acum nu vorbim de alegeri cruciale care iti schimba fundamental viata, ci de alegeri de tipul: “sa comand pizza ca de obicei sau ca incerc ceva mai exotic?” Astea nu omoara pe nimeni, in cel mai rau caz te alegi cu o indigestie . Si totusi, poate tocmai o astfel de gandire si un astfel de comportament iti poate schimba fundamental viata. In bine.

Uneori ma mai intreaba cineva ce o sa fac in urmatoarea zi cand ies prin oras, ce planuri am sau cand ma intorc. Sincer, nu am idee ce o sa fac, nici cand o sa ma intorc. Cine stie ce o sa am chef sa fac? Voi vedea atunci. Si cine stie cat voi avea chef sa stau? Niciodata nu poti sti. Daca ar fi numai dupa mine, n-as planifica mai nimic, decat o rezervare cand stiu ca e absolut necesar (ca de exemplu cand plec in vacanta, pentru ca n-am chef sa dorm pe presul hotelului). E bine sa fii organizat cand e cazul, dar pentru restul e absolut minunat sa ai totala libertate de alegere in fiecare secunda. Atunci toate constrangerile dispar.

Exista si rutine pe care eu cel putin le consider bune: rutina orelor de masa care-ti fac metabolismul sa functioneze ca un ceas elvetian, rutina demachiatului si ingrijirii fetei (pentru fete), rutina spalatului (eh, aici iar imi amintesc cu dezamagire de cum imi cade nasul uneori cand ma aflu in mijloacele de transport in comun… bine ar fi sa existe rutina asta), rutina pieptanatului, a epilatului, etc… in fine, nu insist pe astea (desi poate ar trebui!), rutina ingrijirii florilor din balcon sau de prin casa (nu cred ca ele apreciaza spontaneitatea), si altele asemenea.

Oare tabieturile sunt rutina? Totusi, chiar daca si ele sunt tot un fel de rutina probabil, parca nu le-as baga in aceleasi oala cu cele distructive. Eu le vad cumva ca pe niste mici placeri ale fiecaruia.

Postat in Aberatii, Diverse, Perceptii

24 Comments to

“Rutina, bat-o vina”

On October 16th, 2009 at 10:59 pm Simina Says:
Nici eu nu ma impac cu rutina, dar uneori e inevitabila. Si nu cred ca intri in rutina daca mergi, spre exemplu, in aceleasi cafenele mereu. Eu asta faceam la Sibiu. 80% mergeam doar in Art Cafe-ul meu iubit. De ce? Pentru ca era singura cafenea in care ma simteam bine pe deplin, era a doua casa, ma cunostea personalul, parca aveam mereu senzatia ca eram bine venita. Dar asta e alta poveste ce parca ma indeamna sa scriu pe blog. Dar cred ca totusi am inceput sa sar peste rutina, mai ales de cand am venit la Bucuresti which makes me really happy.

(Cred ca numai despre ceea ce ai scris tu in post nu am comentat… .. I am sorry.)
On October 16th, 2009 at 11:01 pm Simina Says:
Am uitat sa pun o virgula dupa “Bucuresti”
On October 16th, 2009 at 11:09 pm Cami Says:
Cu Art Cafe-ul e diferit, probabil mergeai in grup mare, si atunci locul nu prea mai conteaza, ci persoanele cu care esti, mai ales ca era perioada aia a liceului cand te distrezi oriunde daca esti cu prietenii.
Mie mi se pare on-topic totusi, e despre rutina .
On October 16th, 2009 at 11:10 pm Cami Says:
tare asta. Te scuz
On October 17th, 2009 at 11:52 am califlor Says:
Uneori rutina inseamna disciplina, alteori atat pot respectivele persoane. de unde nu e, nici dumenzeu nu cere. Poate si cei care urasc rutina deranjeaza in vreun fel.. asa ca sa fim ingaduitori cu cei mai slabi ca noi – rutina e o slabiciune.
On October 17th, 2009 at 2:03 pm Simina Says:
Da, in general mergeam cu grupul in Art, dar se intampla sa merg si singura. Ori mergeam sa citesc avand langa mine o cafea si in fundal o muzica buna sau cu vreo luna inainte de bac mergeam acolo sa invat. Era gol si liniste. Si puteam invata
On October 17th, 2009 at 6:02 pm Catalin Says:
Am si eu un mic comentariu:
“Dupa parerea mea, spontaneitatea e o calitate demna de apreciat la un om, si merge oarecum mana in mana cu creativitatea. Oamenii spontani sunt, de obicei si cei carora le place sa se reinventeze, sa-si reinventeze viata..”
Ahem.. ma simt cu musca pe caciula. Eu vreau sa ma reinventez, dar in cazul meu motivul e tocmai faptul ca nu sunt spontan si ma consider boring.
E un act de razvratire impotriva mea.
On October 17th, 2009 at 6:14 pm Cami Says:
@Catalin: Sa stii ca nu m-am gandit la tine cand am scris fraza aia, deci sa nu crezi ca era ceva a propos
Eu nu te cunosc suficient incat sa-mi dau cu parerea despre cat de spontan esti, DAR, stiu ca oameni au de obicei tendinta sa fie mai duri cu ei. Nu crezi ca exagerezi nitel? Nu e deloc rau sa vrei sa te reinventezi, dar pentru asta trebuie sa iei atitudine, chiar sa faci ceva efectiv. Cei care se reinventeaza in mod obisnuit nici macar nu-si dau seama ca fac asta, e un fel de mod de viata la ei deja.
On October 17th, 2009 at 6:19 pm Cami Says:
@Simina: eu asa mergeam la BCU (biblioteca centrala universitara) cand imi era lene sa invat acasa. Pierdeam toata ziua pe acolo, citeam, mergeam cu ce colegi mai erau pe acolo la ceai, barfeam…
On October 17th, 2009 at 6:21 pm Cami Says:
@Califlor: totusi nu e ceva iremediabil, cine vrea sa iasa din ea sigur poate cu ceva vointa, insa unii se simt bine in rutina, asa ca vorba ta, trebuie sa fim ingaduitori.
On October 17th, 2009 at 6:34 pm Catalin Says:
@Cami.. pai stiu ca nu era o aluzie la mine, dar trebuia sa-mi dau cu parerea, nu? I’m the reinvented dude.
Ma simteam cu musca pe caciula in sensul ca ma incadram in categoria celor care se reinventeaza, dar nu ma simteam spontan.
On October 17th, 2009 at 6:39 pm Cami Says:
Evident eu doar am facut acea precizare, sa nu crezi ca faceam vreo aluzie.
P.S. Nu e greu sa fii spontan. Trebuie doar sa nu-ti fie lene sa actionezi pe loc cand ai un gand . Mie mi-e o leeeene uneori…
On October 17th, 2009 at 11:15 pm Simina Says:
Apropo de biblioteca centrala universitara Pe unde este?
On October 17th, 2009 at 11:22 pm Cami Says:
@Simina: Stii oul ala infipt intr-un par inalt ce se vrea a fi un monument? In Piata revolutiei e. Eh, de acolo, cum vii pe Calea Victoriei dinspre Universitate, pe dreapta e o cladire alba inalta si frumoasa, dai coltu dreapta imediat dupa cladirea aia si pe dreapta e intrarea in BCU. Poti sa alegi si varianta, de la Universitate o iei pe Magheru drept inainte pe partea stanga si faci stanga pe prima strada dupa Ion Campineanu. Iar pe stanga un pic mai in fata e BCU.
On October 17th, 2009 at 11:52 pm Simina Says:
Stiu cartoful ala… Sau oul ala infipt cum ii zici tu. Maine sau luni merg in recunoastere. Poate o si gasesc Danke!
On October 17th, 2009 at 11:53 pm Cami Says:
Np. O gasesti Daca vrei sa-ti faci permis, vezi ca-ti trebuie niste chestii. Sa te interesezi.
On October 18th, 2009 at 1:12 am Catalin Says:
Tabieturile cred ca intra la categoria rutina pozitiva. Sunt de acord si cu ce spunea cineva mai sus cu rutina si disciplina…

Imi place totusi ca abordezi niste subiecte “comune” si de interes in acelasi timp. Vad ca multa lume, inclusiv eu, se regaseste printre randurile astea… feels kinda good actually

Cred totusi ca rutina tine mult si de personalitatea fiecaruia, fiecare om avand (sau nu) o inclinatie spre a isi crea o rutina. Dupa cum spuneai, si daca mergi la munca zilnic poti sa rupi rutina… dar oare cati dintre noi vor cu adevarat asta?
On October 18th, 2009 at 1:16 am Cami Says:
@Cata: Ma bucur ca abordez teme de interes voi incerca sa o fac si pe viitor.
Nu stiu cati vor sa rupa rutina, eu cred ca unii vor, macar in principiu le-ar placea. Poate de la un punct se obisnuiesc cu lucrurile asa cum sunt si nici nu se mai gandesc. Pur si simplu le e comod cum e. Dar eu am cunoscut cateva persoane care se plangeau de rutina, simteau ca nu le e benefica si vroiau sa iasa din ea. Si totusi parca nu aveau suficienta vointa… sau nu stiu daca lipsa vointei era problema sau altceva. Cert e ca nu reuseau, reveneau tot la rutina aia.
On October 18th, 2009 at 1:18 am Catalin Says:
Pai asta e treaba… vrei destul?
On October 18th, 2009 at 1:19 am Cami Says:
Eu? eu nu prea am rutine. :p
On October 18th, 2009 at 1:20 am Catalin Says:
Eh, nu tu
On October 18th, 2009 at 1:21 am Cami Says:
da, aia e de fapt intrebarea. Cand vrei suficient, faci.
On October 19th, 2009 at 10:35 pm Onutzza Says:
Sunt unii oameni pe care daca ii scoti din rutina ii dezechilibrezi. Ei numai asa se simt bine, asa functioneaza la capacitatea maxima, pentru ca stiu la ce sa se astepte in orice moment. Neprevazutul, spontaneitatea, ii agita si ii sperie si vor face totul ca sa revina la echilibrul dobandit anterior tocmai prin rutina care noua nu ne place.
On October 19th, 2009 at 10:36 pm Cami Says:
@Onutzza: Asa este, de-aia nici nu ies din ea.