Toamna la munte
Cand eram trista, in plina criza existentiala cauzata de schimbarea prefixului de varsta sau cand nu stiam sa apreciez o ploaie zdravana care tinea cateva zile, ba chiar saptamani, si rece de-ti intra in oase, toamna mi se parea deprimanta si nu o puteam suferi. Intotdeauna o asociam cu tristetea si-mi doream sa treaca mai repede, numai sa revina totul la viata. Dar odata cu trecerea timpului si a crizelor existentiale, am inceput sa iubesc toamna si sa o apreciez pentru ceea ce este: anotimpul schimbarilor. Bune sau rele, schimbarile sunt intotdeauna benefice pentru cine stie sa creasca din ele.
Am dat o fuga la munte toamna asta (prima mea toamna la munte, pentru ca pana acum nu-mi prea suradea ideea) si am incercat sa surprind cateva momente reprezentative pentru peisajul montan autohton in aceasta perioada a anului.
N-am inteles niciodata de ce toamna este anotimpul “depresiilor”, de ce, cica, oamenii ar plange mai mult toamana
Eu chiar ma simt bine toamna, imi place toamna, insa si eu sunt putin ciudata, lunile ianuarie si februarie nu-mi sunt tocmai favorabile
Poate pentru ca toamna marcheaza sfarsitul verii cu soare stralucitor pe cer pana la 8 seara, ziua se scurteaza, verdeata se usuca si cade… e un fel de moartea (provizorie) a naturii. Pe unii ii intristeaza si-i fac sa rezoneze cu ea atunci cand nu trec prin momente favorabile in viata. Plus ca vremea e atat de mohorata, rece si umezeala din aer iti cam taie cheful.
Imi plac toate anotimpurile, inclusiv iarna cu ianuarie si februarie, desi mor de frig in fiecare an.
Si mie imi place toamna
Eu parca am mai mult spor la scris, dupa o vara la care am lucrat la un sfert din randament. Si sunt suficient de incarcat ca sa nu am timp sa ma deprim..
Foarte bine
adevarul e ca si eu sunt super incarcata in perioada asta, dar nu m-as deprima oricum. Am doua sezoane de House si doua aparate foto plus truse de creioane si tone de carti 
e faina ultima poza, si mie imi place mult. pacat ca nu se vede asa bine la rezolutie mica.