Desi eu nu ascult deloc radio, astazi am prins involuntar din zbor o stire pe un post de radio autohton. Ce mi-a atras atentia, desi de obicei sunt prea furata de peisaje pentru a auzi sau vedea ceva din jur ce nu are legatura cu activitatea mea din acel moment, era faptul ca stirea anunta o campanie de incurajare a cititului de carti in mijloacele de transport in comun.

“Huh?!”

Initial al crezut ca nu am inteles bine, ca de fapt vor sa mai bage ceva ziare gratuite. Dar nu, era vorba chiar despre carti. Si sunt foarte surprinsa, deoarece inteleg disperarea unor oameni cu un anumit nivel de educatie si cultura care se iau cu mainile de cap cand vad in ce nor urias de prostie se scalda Romania, citez “citeste, boule, ca altfel risti sa ajunga cainele tau mai destept ca tine”. Dar nu inteleg de ce ei nu inteleg un aspect, zic eu, important. Anume:

Mi s-a intamlat des sa merg prin oras, sa observ o librarie pe drum, ca Eminescu sau Dalles, sa intru ca teleghidata si sa stau o juma’ de ora sa-mi aleg un teanc de carti pe care nu mai aveam rabdare pana acasa si ma apucam sa le citesc din metrou. Dar de fiecare data intervenea o mica problema, sau chiar doua: 1. zgomotul de fond care nu prea ma lasa sa pricep intelesurile subtile si filosofice ale cartilor mele, asa ca ma vedeam nevoita sa ma las pagubasa si totusi sa astept pana acasa si 2: uneori aglomeratia nu ma lasa nici sa-mi ridic mana impreuna cu respectiva carte pana in dreptul ochilor pentru a putea vedea randurile. Sa nu mai vorbesc de datul paginilor. Lasand la o parte cea de-a doua problema care face din start orice tentativa de a citi imposibila, faptul ca nu te poti concentra pe o carte buna iti lasa la indemana doar o solutie de compromis: sa alegi una mediocra si usoara, care sa nu te solicite atat de tare ca un roman de Kafka de exemplu.

Vad aproape zilnic prin metrou oameni citind. Daca am vazut in toata viata mea doua carti bune la ei in mana e mult. Asta cred ca spune multe. Ce-o fi asa greu sa astepti totusi pana ajungi acasa, intr-un parc, in alta parte, unde sa poti sta linistit si sa si pricepi ceva din ce citesti… Altfel ajungi sa citesti tampenii sau patesti cum mi se intampla mie prin sesiuni, cand nu aveam chef de invatat: citeam aceeasi fraza de 20 de ori si de fiecare data ma surprindeam cu ochii pe pereti, gandindu-ma la total altceva si nu intelegeam nici macar alea 10 cuvinte pe care le citisem de 20 de ori! Nu vad sensul acestei campanii, pentru ca parca invita la mediocritate. Nu ma astept nici la alta care sa promoveze valorile si invete omu’ sa le recunoasca pentru ca stiu cum functioneaza strategiile de marketing si mai ales, pentru ca stiu ca nimeni nu vede mai departe de propria valoare.

P.S. In sfarsit o minune s-a produs! Am nimerit pe un blog in care posesoarea lui scria ca a citit Dan Brown si i s-a parut cel mai prost autor pe care l-a citit in viata ei. Jur ca dintr-o data parca a rasarit soarele pe planeta mea verde si extraterestra si mi s-a parut ca zaresc inca un omulet la fel de verde ca mine care imi facea cu mana zambitor. I am so happy right now!