E adevarat, m-am cam lenevit la poze de toamna anul acesta. Poate a fost de vina si vremea; ploaia de toamna nu ma inspira niciodata decat la stat in casa cu o carte buna. Si ca tot veni vorba, recomand cu mare caldura “Magul” de Somerset Maugham. E atat de palpitanta, incat am ajuns sa-mi rod pielitele de la unghii cand am ajuns la ultimele pagini.

Totusi, azi mi-am pozat buchetelul, pentru ca era prea frumos sa-l las sa se ofileasca fara nici o poza.

In afara de poze si lectura, toamna ma pune pe ganduri de fiecare data. Sa fie schimbarea pe care o aduce in mine de vina… sa fie caderea frunzelor… sa fie pregatirea de iarna care ma predispune la filosofare… Probabil toate la un loc. Cert e ca ma apuc sa-mi fac proviziile de carti .

“I sometimes wonder if that is what Krishna meant -
Among other things – or one way of putting the same thing:
That the future is a faded song, a Royal rose or a lavender spray
Of wistful regret for those who are not yet here to regret,
Pressed between yellow leaves of a book that has never been opened.
And the way up is the way down, the way forward is the way back.”
(T. S. Eliot, The Dry Salvages, III)