Despre narcisisti
Probabil cu totii stim legenda lui Narcis, acel frumos tanar care-si privea chipul reflectat in apele unui lac, indragostit de propria reflexie, pana intr-o zi cand a murit inghitit de apele lacului in care se privea neincetat. Probabil de aceea, tindem sa asociem narcisismul cu o stima de sine ridicata. Si eu credeam pana acum cativa ani ca un om narcisist este un om cu o parere foarte buna despre el, chiar foarte sigur pe el din acest motiv. Ei bine, m-am inselat. Mi-a dovedit-o… chiar un narcisist.
Am cunoscut candva o persoana care mi-a marturisit cu tristete ca e un narcisist. Eu l-am privit suspicioasa pentru ca numai narcisist nu-mi parea (conform explicatiei pe care o aveam eu in minte). Dar mi-a povestit ca, de fapt, narcisismul inseamna altceva. Curioasa din fire, m-am documentat.
Cu totii suntem narcisisti in primii 6 ani din viata. Se numeste narcisism primar care este carateristic bebelusilor de la 6 luni incolo si are scopul de a proteja copilul de inevitabilele raniri si temeri care sunt implicate in procesul de dezvoltare. In acea perioada, copilul se simte ca fiind centrul universului; parintii sunt perceputi ca nemuritori, atotputernici, care exista numai pentru a implini nevoile copilului, pentru a-l proteja si a-l hrani. Ei sunt idealizati. Atunci cand suportul empatic, afectiunea pe care le ofera parintii exista, copilul devine un adult sanator, dar cand acestea lipsesc, sentimentul propriei valori si cel al stimei de sine din viata adulta tind sa fluctueze intre supraevaluare (idealizare) si subevaluare, devalorizare, atat de sine cat si a altora. Asa se naste narcisismul.
Astfel, adultii narcisisti sunt considerati a fi rezultatul unei dezamagiri profunde, al unor deziluzii majore fata de persoanele semnificative din viata lor in perioada copilariei. Adultii sanatosi accepta in mod realist faptul ca au anumite limite si pot face fata cu succes dezamagirilor, retragerilor, esecurilor, criticilor si deziluziilor. Propria lor valoare cat si stima de sine sunt constante si pozitive, nu sunt afectate in permanenta in mod substantial de catre evenimentele externe. In opozitie, narcisismul implica infatuare, obsesie de sine si excluderea celorlalti. Se manifesta prin urmarirea permanenta a gratificarii personale, a obtinerii atentiei, a unei pozitii dominante in societetae sau cercul din care fac parte si ambitie personala, laudarosenie, invidie, lipsa sensibilitatii fata de ceilalti, lipsa empatiei sau dependenta excesiva de ceilalti in viata de zi cu zi.
In confruntarea cu un obstacol in progresul de la un stadiu al dezvoltarii personale la altul, narcisistul va regresa la etapa aceea infantila narcisica mai degraba decat sa intampine obstacolul, purtandu-se copilareste, imatur, judecand gresit puterea sa, subestimand provocarile, pretinzand a fi cel care le stie pe toate. Sensibilitatea fata de nevoile altora scad dramatic, ei devenind intolerabil de aroganti, cu tendinte sadice si paranoide.
Sursa tuturor problemelor narcisicilor este faptul ca ei au impresia ca toate relatiile cu ceilalti oameni sfarsesc inevitabil prin umilinta, tradare sau abandon si aceasta credinta isi are radacinile in copilarie si este legata de relatia si experientele pe care le-au avut cu parintii si alte persoane apropiate. Narcisistul intotdeauna generalizeaza, fiind convins ca orice interactiune va avea un final nefericit. De aceea nu se pot atasa de un loc, de o slujba, de un obiect sau o idee, cu atat mai putin de o persoana si, din acest motiv, el evita intimitatea, prieteniile, dragostea, emotiile in general, obligatiile, dedicarea, perseverenta, planificarea, investitiile emotionale sau de orice alt fel.
Dupa cum observati, narcisistii nu sunt nici pe departe ceea ce credeam eu ca sunt. Nici vorba de o stima de sine sanatoasa. Narcisismul e o patologie, o tulburare de personalitate in toata regula si sunt convinsa ca nu se vindeca usor. Inaite eram destul de indignata cand intalneam astfel de persoane, catalogandu-le drept niste “arrogant assholes/bitches”, dar de cand am aflat lucrurile astea incerc sa nu mai judec. Pana la urma prietena mea N. are dreptate. Cei care se poarta asa au ceva probleme. Trebuie sa-i intelegem. De multe ori punem etichete foarte dure celorlalti, fara sa ne gandim ca sub toate comportamentele lor de fapt se afla temeri, frustrari si suferinta.
Este vorba de pianista canadiana Diana Krall. Frumoasa foc si un muzician de exceptie. Am adaugat o piesa faina mai jos si inca un clipulet cu un cover de exceptie dupa piesa lui Tom Waits, Temptation. Click play.
