Aud de multe ori urmatoarea fraza “Pentru ca o relatie sa mearga trebuie sa faci uneori si compromisuri”. Foarte adevarat, dar ce inseamna asta de fapt? Pana unde este bine si sanatos sa lasi de la tine? Unde e limita dintre a face un compromis pentru bunul mers al relatiei si a compromite o parte tine? E o granita atat de subtire si atat de fragila… Din experienta altora am invatat ca daca ajungi sa simti ca ai renuntat la o parte din tine pentru a fi cu o persoana, relatia se rupe si despartirea intervine inevitabil si fara drept de apel. Din proprie experienta am invatat ca nu e vorba de cat lasi de la tine si mai degraba de ce anume lasi de la tine.

In primul rand, exista lucruri ce tin de sistemul de valori al fiecaruia. Lucruri de tipul: eu ma tin de promisiunile pe care le fac. Exemplu: atunci cand am promis ca ma duc sa-mi iau prietena de la gara si el imi spune hai mai bine sa iesim la un film, daca imi las prietena balta pentru a merge la film inseamna a-mi incalca promisiunea si a pune o talpa de bocanc pe propriul sistem de valori. Asta nu e un compromis, e o compromitere. A mea. Si in al doilea rand, exista lucruri ce nu tin de sistemul acela de valori, dar pentru care avem o preferinta sau nu. Spre exemplu, ei ii plac filmele siropoase, lui ii plac filmele cu batai, iar lor impreuna le place sa mearga la cinema. A se retine elementul comun: amandoi merg la cinema. E un simplu exemplu, dar poate fi orice alta activitate pe care o intreprind impreuna, dar care uneori poate include elemente divergente. Ce se intampla cand ruleaza si filme cu batai si filme siropoase in acelasi timp? Pai fac un compromis: “sapamana asta merg la un film ales de ea, urmatoarea la un film ales de mine”. Si problema s-a rezolvat fara incidente sau certuri inutile.

Mai exista insa si alte situatii, cum ar fi:
1. Cand lui ii place o anume activitate, iar ei ii place o alta activitate. A-i cere unuia dintre ei sa se apuce de activitatea preferata a celuilalt deja nu mai e un compromis, ci o obligatie fara sens. Sa presupunem ca el e microbist convins, iar ea e fana telenovele. Nu e nevoie ca ea sa se chinuie sa vada meciurile impreuna cu el, daca detesta asta, la fel cum nu e nevoie ca el sa stea sa caste in timpul telenovelelor de dragul ei. In schimb, ea ar putea sa mearga la o prietena in timpul acela si sa se uite impreuna cu ea la telenovele, barfind cate-n luna si-n stele despre toate personajele si intrigile existente, in timp ce el urla si injura niste sportivi care aleaga dupa o minge si isi umple burta de bere.
2. Nici sa te apuci de buna voie sa practici hobby-ul celuilalt nu e in regula. E fals si, mai devreme sau mai tarziu, ori cedezi tu nervos pentru ca detesti ceea ce faci, ori se prinde el ca-i absorbi pasiunile si o sa te creada o persoana nesigura si fara coloana vertebrala.
3. De asemenea, nici a renunta la un hobby pentru ca celalalt nu-l impartaseste nu e ok. Pentru vei ajunge candva si in acel punct in care vei simti ca ai renuntat la o parte din tine pentru a-l multumi pe celalalt si-l vei acuza de egoism. Da, este egoist sa ceri celuilalt sa renunte la o pasiune pentru tine, dar e pur si simplu stupid sa accepti (cu exceptia cazurilor in care hobby-ul cu pricina iti pune viata in pericol si celalalt iti cere sa renunti pentru binele tau).

Deci pana la urma chiar e bine sa faci compromisuri, insa pentru a ajunge in situatia in care se pune problema de compromis, trebuie sa ai ceva in comun cu celalalt. Totusi, este de preferat a se constientiza ca oameni identici nu exista, intotdeauan vor fi macar mici diferente care cer compromisuri, pentru ca altfel relatia se transforma intr-un camp de batalie fara invingatori in care fiecare incearca sa-si impuna punctul de vedere. Ori parca relatia s-ar prefera a fi un parteneriat reusit, nu un razboi al orgoliilor. Nu este bine, insa, a incerca sa ne schimbam natura pentru altcineva si nici sa-i pretindem altcuiva sa faca asta pentru noi. O relatie reusita, pana la urma, nu inseamna doi oameni cu exact aceleasi pasiuni care fac totul impreuna. Asa nu ar mai aduce nimic nou in relatie si ar interveni rutina si plictiseala. Elementul de noutate, de multe ori, il aduc chiar acele activitati pe care le intreprinde fiecare separat.

Asa ca uitati-va cu atentie la omul de langa voi si daca nu va convine sistemul lui de valori sau hobby-urile lui, mai bine il lasati in pace si cautati o alta persoana pe care sa o puteti lua asa, cu tot pahetul, in loc sa incercati sa-l schimbati, pentru ca sistemul de valori si pasiunile nu se negociaza. O astfel de negociere ar fi una de tipul “lose-lose” din start.