Am depasit in mod oficial 25 de ani. Iar asta pe mine inseamna… criza existentiala! Complet absurd, daca ne gandim ca eu eram cea care pana acum sustinea cu tarie ca astfel de crize sunt fara sens. Dar nu va impacientati, nu  a fost o criza de lunga durata, pentru ca s-a trezit S. din senin sa-mi trimita un mesaj in care mi-a scris ca NU CUMVA sa am o criza existentiala! “:-s ok” Si asa s-a dus si criza mea dupa o durata de maxim 30 de minute.

Cu ocazia asta am inteles si ce inseamna crizele astea si de ce apar. La unele prietene au aparut la 20 de ani odata cu schimbarea “prefixului”, la alte femei am observat ca apar la 30 de ani odata cu alta schimbare de “prefix”. Pe mine, insa, m-a “speriat” “sufixul” 6.

Iata ce  parere au psihologii in privinta crizelor de varsta. Se face ca intre 20 si 30 de ani omul ajunge la un moment de cotitura in viata lui in care asteptarile, aspiratiile si convingerile pe care si le intiparise in minte despre viata lui se ciocnesc cu realitatea. Este momentul unei analize a realizarilor pe care le-a infaptuit in comparatie cu asteptarile pe care le avea. De obicei ele nu prea coincid, pentru ca e in firea omul sa-si construiasca niste imagini ideale despre cum doreste sa fie viata lui. In plus, are loc o reevaluare a valorilor, a “eu-lui” si, totodata, o necesitate de acceptare a naturii sale imperfecte si a faptului ca sunt unele lucruri din viata sa care pur si simplu nu se pot schimba sau nu se pot schimba de pe o zi pe alta.

Pentru barbati, aceasta este o perioada in care multi isi schimba serviciul sau modul de viata, cele mai frecvente motive fiind insatisfactia fata de ceva ce tine de postul respectiv. Spre deosebire de ei, la femei criza apare datorita inversarii prioritatilor pe care le avea la inceputul vietii. Spre exemplu, o femeie de cariera care initial s-a dedicat vietii profesionale, va dori o familie, casatorie, copii, pe cand o femeie care s-a casatorit foarte tanara si s-a dedicat familiei si copiilor, va dori dintr-o data sa-si construiasca o cariera. Asa ca iata si criza.

Desi e denumita “criza de 30″, ea nu se refera strict la pragul de 30 de ani si, dupa cum putem observa si concret in jurul nostru, varsta difera de la persoana la persoana. Explicatia este nevoia fiecaruia de a-si stabiliza locul in viata de adult. Si in cazul meu, evident, este legata tot de asteptari si inversarea prioritatilor. Trebuia, insa, sa imi imaginez ca va aparea, din moment ce-mi stabilisem ca pana la 25 de ani sa rezolv puzzle-ul si eu inca stau cu piese impastiate de jur imprejur, iar sistemul de valori mi s-a rostogolit cu 180%, astfel ca-mi privesc universul cu susul in jos. Dar nu-i nimic, nu mi-a luat mai mult de o jumatate de ora + un sms de la S. pentru a constientiza inutilitatea dramatizarii. Deci gata cu crizele,  e timpul pentru petrecere.