Sa-mi iau pantofii rosii oare, sau pe aia bej? Oare sa plec in vacanta la Paris sau la Viena? Sa ma mut in SUA sau sa raman in Romania? Sa divortez sau sa incerc sa-mi salvez casnicia, daca s-o mai putea, desi nu-s sigura? E greu de spus ce inseamna o decizie dificila, pentru ca difera de la om la om, in functie de gradul de nehotarare de care dispune si de nivelul de dramatism pe care-l atribuie diferitelor situatii cu care se confrunta. Pentru unii si sa gaseaca raspuns la o intrebare de tipul: “sa iau perechea aia de pantofi sau nu?”, constituie o adevarata dilema. N-am sa ma refer insa la genul acesta de decizii, ci la cele care presupun o schimbare majora cu impact semnificativ in viata cuiva. Si sunt ferm convinsa ca fiecare dintre noi ajunge la o astfel de rascruce macar o data in viata, daca nu de mai multe ori.

Acum cativa ani a fost si randul meu sa ma trezesc cu o dilema majora careia trebuia sa-i dau de cap, si intr-o perioada bine determinata de timp chiar. Sinu cred ca e strain de cei care s-au vazut pusi in fata unei astfel de decizii faptul ca este intr-adevar forte dificil sa alegi, cu atat mai mult cu cat ai presiunea timpului pe spinare. Decizia a fost o surpriza pentru toti apropiatii. Sincer, nu cred ca era vreo persoana din viata mea care s-ar fi asteptat la acea alegere din partea mea. Asa ca nu prea am putut sa evit evidenta intrebare: “De ce?! Ce te-a putut determina sa alegi asa?” Si oricat as fi vrut sa le pot raspunde, nu am putut, pentru ca nu aveam nici cea mai vaga idee cum as putea sa explic asa ceva. Acum, insa, pot si am sa va impartasesc si voua revelatia. 

Nu se putea ca ea sa apara fara un catalizator. In cazul de fata a fost vorba de un articol dintr-o revista, in care o tanti psiholog explica pe un caz concret cum sa invatam sa luam decizii usor. Am ridicat automat o spranceana. “Cum dracu’ sa iei deciziile usor? Mie mi s-a parut oricum, numai usor nu!”, gandeam eu in scepticismul care ma caraterizeaza. Dar am zis ca hai, treaca de la mine… sa auzim ce are de spus tanti asta. Nu mica mi-a fost mirarea sa aflu ca tani aia explica, asa cum eu n-am putut nici de-mi storceam creierul ca buretele imbibat de apa, exact pasii pe care i-am urmat (fara sa-mi dau seama) atunci cand am luat atunci acea decizie. Nici nu mi-a venit sa cred cata logica era la mijloc si cat de mult simplifica ecuatia. 

1. In cazul in care esti un om foarte ocupat, ai clar nevoie sa-ti scoti de undeva un pic de timp liber. Nu cred ca oricine isi permite sa-si ia concediu chiar cand vrea muschiu’ lui, dar ideal ar fi unul, pentru ca in conditii de stres, tot efortul e inutil. Este nevoie de o minte limpede si relaxare. 

2. Luati frumos un caiet sau niste foi de hartie si un pix. Nu sunt, de obicei, adepta unor astfel de liste, insa candva am aplicat metoda pentru ceva si s-a dovedit a fi unul din cele mai istete lucruri pe care le-am facut vreodata. Asa ca nu strambati din nas si luati rechizitele cu pricina . 

3. Dat fiind faptul ca de obicei omul oscileaza intre doua optiuni, veti avea nevoie sa faceti doua liste, cate una pentru fiecare din cele doua optiuni intre care trebuie sa va decideti. Nu le abordati pe ambele in acelasi timp, nu veti face decat sa va zapaciti complet. Luati-le pe rand. 

4. Pentru prima dintre ele acordati-va un timp de gandire si asterneti pe hartie cum credeti ca va deveni viata voastra in prima saptamana dupa ce luati decizia cu pricina. Nu va grabiti, treceti tot ce va vine in minte, insa nu asa cum doriti sa devina ci asa cum credeti in mod obiectiv ca va deveni. Nu cred ca e foarte dificil acest prim exercitiu, deoarece vizeaza o perioada foarte scurta de timp. Partea mai dificila vine abia pe urma. Dupa ce ati terminat cu prima saptamana, incercati sa faci exercitiul de imaginatie pentru urmatorii 6 ani. Tanti psiholog mentiona ca acest exercitiu poate sa dureze si o saptamana, chiar mai mult. Deci luati-va cat timp aveti nevoie si nu va grabiti. O importanta deosebita in aceasta parte a exercitiului o are obiectivitate, veti vedea imediat de ce. 

5. Dupa ce ati terminat cu prima optiune, continuati acelasi exercitiu si pentru cea de-a doua. 

6. Acum luati fisele si citit-le din nou. Sunt convinsa ca sistemul de valori isi va spune automat cuvantul si va simplifica infinit de mult decizia, desi la prima vedere parea una extrem de dificila. Fiecare dintre noi are anumite nevoi mai pregnante decat altele, are dorinte diferite de ale celorlalti. Ok, nevoile de baza le avem cu totii, dar in privinta celorlalte ne diferentiem in mod fundamental. Motiv pentru care nu e deloc in reula sa stam sa judecam de pe margine ca “vai, ce decizie de rahat a luat ala. Eu n-as fi procedat niciodata asa”. Evident ca nu, pentru ca “tu” ai alt sistem de valori prin prisma carora ai alte nevoi si dorinte/asteptari de la viata. Daca prima parte a exercitiului, cea cu lista, implica obiectivitate, cea de-a doua este o analiza pur subiectiva.

Organizarea asta simplifica foarte mult procesul de decizie. Sper sa va fie de folos.