de Catalin Mustata

*Este primul si, cel mai probabil, nu ultimul “guest post” pe care il public la mine pe blog. Sper sa va placa cel putin la fel de mult cum mi-a placut mie.

Fotografie de Catalin Mustata. Toare drepturile rezervate.

Frumusetea, in termen larg, e un lucru foarte relativ pentru un fotograf, ce se invarte intre doua extreme ale realitatii.

S-a vorbit mult in trecut despre estetica uratului si imi pare ca nimeni nu o indrageste mai tare decat un fotograful. Anume folosesc masculinul, pentru ca el, fotograful, nu se aseamana foarte tare cu omologul sau feminin. El este fascinat, aproape bantuit, de conditia umana… mai mult intunecata si urata, cum este ea.

Cu cat ma gandesc mai tare, imi dau seama ca frumosul e un sinonim pentru interesant, in mintea celui cu aparatul atarnat la gat. O fotografie frumoasa e o fotografie interesanta, ce iti paralizeaza privirea asupra ei, pana cand i-ai descoperit toate secretele. Interesantul reprezinta orice iesire din banal, acel banal care il sperie pe fotograf mai mult decat propria moartea. Reprezinta firul de ata care iese din tricou, rebel, ca un revolutionar ce scoate capul din multimea obedienta. Suntem fascinati de lucrurile care nu stau la locul lor si urla la noi pentru a fi imortalizate.

Si atunci, imi pun intrebarea fireasca… fotografului ce fel de femei ii plac? Cum vede el frumusetea feminina, in lumina fascinatiei sale pentru lucrurile iesite din comun. Ii plac deci femeile cu parul verde? Cu nasul lung? Cu urechile incovoiate? Cu siguranta da, pentru ca ar fi niste subiecte foarte interesante pentru fotografiile sale…

Spuneam totusi ca aceasta specie stranie, omul cu aparat foto, este un om al extremelor. Pe cat de mult iubeste “interesantul”, pe atat de mult este indragostit de armonie. Poate cel mai bun exemplu in sensul asta ar fi Cartier-Bresson, faimos pentru fotografiile lui candide, prin care surprindea neobisnuitul din viata de zi cu zi. “Interesantul” nu lipseste din nici o fotografie de-a sa, dar in egala masura armonia compozitiei este un element definitoriu. Un fel de ying si yang…

Ce inseamna deci o femeie frumoasa prin ochii unui fotograf? Armonie. Sunt satul de formule matematice. Frumusetea unei femei nu e data de suma partilor ci de armonia cu care se imbina ele. Eleganta cu care arunca umbre si reflecta lumini ii da ei frumusetea…
De asta si machiajul e o arma cu doua taisuri. La fel cum poate ajuta la imbinarea mai fructoasa a elementelor, cand este folosit cu grija si atentie, tot asa le poate desparti in totalitate atunci cand nu are limite.

Din pacate, imi aduc aminte de o vorba amuzanta prin neconcordanta elementelor, si trista prin realitatea sa: “multi stie, putini cunoaste”. Fotografia iti confera un alt punct de vedere, care in acelasi timp simplifica si complica lucrurile. Incepi sa vezi imaginea de ansamblu, intr-un mod pe care nu ti-l imaginai vreodata… si dintr-o data, totul e mai simplu, prioritatile se aliniaza. Apoi iti deschide ochii la detaliile pe care nu le observai grabit spre serviciu… si se complica.

Este in acelasi timp interesant… si frumos.