Imbatranim
Cand suntem tineri avem toata viata in fata, iar batranetea nici macar nu face parte din proiectiile vietii noastre viitoare, pentru ca este mult prea indepartata. In liceu abia de-ti poti imagina viitoarea viata ca adult “la casa ta”, ce sa mai vorbim de pensionar caruia-i bate moartea la usa? Cu perspectiva mortii atat de indepartate, cui ii arde sa ia in considerare si faptul ca nici el, precum nici ceilalti din jurul lui, nu e nemuritor? Totusi, vine si vremea aceea cand fiecare incepe sa se confrunte cu aceasta problema pana atunci complet inexistenta. Fie iti moare o ruda in varsta, fie vezi un film impresionant sau niste batranei plimbandu-se de mana pe strada, si ti se aprinde beculetul, nu sunt nemuritor, nimeni nu e! Si atunci, nu poti sa nu te gandesti… oare cum vei gestiona tu acea perioada a vietii?
E adevarat, unii au nesansa sa nu ajunga sa o cunoasca niciodata, totusi din randul celor care ajung pana acolo, exemplele pe care le observ eu cel putin, sunt extrem de diferite (diametral opuse chiar), dar nu variate. Nu am sa fac chiar o clasificare, dar practic eu am observat numai doua tipuri de oameni in varsta:
1. cei care s-au lasat doborati de hopuri si se vaieta incontinuu despre nedreptatea vietii care e atat de urata incat de la o varsta nici nu mai merita traita, alungand pe toti cei din jur care incearca sa ii ajute, inchizandu-se in carapacea lor plina de ura, stand si vorbind de rau pe toata lumea cat e ziua de lunga si agatandu-se cu disperare de oricine are ocazia, manipuland, santajand, incercand sa covinga prin cele mai urate metode pe cel de care sa agata ca ii este dator cu sacrificiul de sine pentru viata lui. Cat egoism, cata marsavie… totusi in spatele lor nu e decat un singur lucru: teama de moarte si durerea cauzata de diferite probleme pe care au fost incapabili sa o depaseasca de-a lungul vietii. As adauga si mentalitatea, faptul ca dupa o varsta nu mai considera ca este nevoie sa faca ceva pentru ei, deoarece au terminat de procreat si s-au asezat la casa lor, intrand intr-o vesnica rutina ce cuprinde: trezit, mancat, spalat, facut curat, gatit, mancat, dormit, uitat la tv, mancat, dormit. Ma ingrozesc toata numai cand ma gandesc la asa o viata…
2. cei care se bucura de viata ca-n tinerete, pe chipul carora citesti seninatate, impacare, implinire, cu care ti-e drag sa stai de vorba si daca sunt zeci de ani care va despart, cei care au in preajma prieteni si persoane dragi, pe care stiu sa-i pastreze alaturi, care isi doresc sa le fie alaturi pentru placerea companiei lor, cei care calatoresc si intreprind activitati de recreere (si altele decat uitatul la TV toata ziua), cei care in ciuda varstei si greutatilor pastreaza o anume doza de energie. Oare de ce ei pot? De ce indiferent cat i-ar lovi soarta ei privesc inainte cu un zambet? Am gasit tarziu raspunsul, dar sunt destul de sigura ca e asta: lor nu le frica, nici de perspectiva sumbra care ii asteapta, fiind impacati cu modul firesc in care viata isi urmeaza ciclul. Si mai mult decat atat, sunt puternici, se iubesc pe sine necautand confiramri exterioare si traiesc in prezent, fiind constienti ca fiecare varsta are farmecul ei. Si o femeie cu riduri poate fi frumoasa daca mai stie sa zambeasca fara sa vada in oglinda doar ceea ce a pierdut.
Sunt convinsa ca batranetea nu e usoara, cat de usor poate fi sa ai de-a face cu riduri, varice, boli de inima, boli de cam orice organ exista in corp, albirea parului, vedere tot mai slaba, auz slab, etc. Nu numai ca nu mai arati la fel, dar nu te mai simti la fel, nu mai te deplasezi la fel de usor, organismul are alte nevoi, sa nu mai vorbim de multiplele schimbari prin care a trecut. Pana la urma cred ca e vorba de cat suntem in stare sa facem fata schimbarilor si sa evoluam odata cu ele. Mai mult decat atat, conteaza enorm viziunea pe care o are fiecare despre viata si moarte. Cei care inteleg si realizeaza ca acesta e cursul firesc al lucrurilor si nu il neaga pana in ultima secunda sperand ca nu li se intampla si lor, ei reusesc sa-si tina capul sus. Cert e ca eu vreau sa fiu unul din acei batranei simpatici cu hobby-uri care calatoresc prin toata lumea. Ma sperie ceilalti, ma sperie perspectiva ca as putea ajunge vreodata ca ei, ca as putea sa-mi urasc viata si totodata s-o irosesc.
Da de ce tre sa fiu io primu’ scos la tabla de fiecare data nu inteleg
!
Aaassssaaa…: parerea mea este ca da nu imi doresc sa mor altfel decat de o moarte violenta si rapida
. Io stiu sa derapez de pe bicla ( la 80 de ani sau cat s-o nimeri ) sub rotile unui TIR (da pot avea ghinionu’ sa vina desteptii de SMURD si sa ma mentina totusi intr-o stare de leguma, d-aia ii urasc) sau sa scap de pe o stanca intr-o stanca ascutita ori doborat de inamic in sluba apararii tarii mele. Poate ti se pare exagerat dar nu exagerez deloc. Nu mi-ar placea sa mor de moarte lunga, nici in somn.
Oricum la partea ca zici ca sunt oameni care nu sunt bucurosi la batranete nu o lua ca si cum neaparat o fac intentionat. Sunt pur si simplu oamenii care se poate sa aiba sau avut teluri inalte (neimplinite) sau care pur si simplu nu le plac lumea si felul ei. Nu cred ca exista vreunul care te-a deranjat in mod direct. Si tocmai d-asta cine vrea sa inteleaga un batran trebuie sa fie in stare sa o faca. Nu pentru toti sa traiasca este o placere. Nu pentru toti este sa dea o imbarbatare.
Cat despre a irosi viata, cred ca depinde si de ce crezi ca pana la urma cine poate sa spuna ca orice ar face nu isi iroseste viata. Cu alte cuvinte mie nu imi place intodeauna sa accept lucrurile asa cum sunt chiar daca asta inseamna sa ma privez de la bunastarea mea pana la urma trebuie sa dam dovada si de faptul ca ne putem detasa de sentimente (macar intr-o anumita masura).
Oricum gata nu m-ai zic nimic ca subiectul este vast ca majoritatea subiectelor pe care le deschizi. Probabil tocmai d-asta imi place sa iti citesc blogul.
Batranetea are unele fatete sesizabile mai bine cand accepti gazduirea ei.Exista o batranete a tinerilor si o tinerete a batranilor.Exista o traire sufleteasca aparte,un melanj de tristete cu multumire si nostalgie cu care poti face retusuri.Si batranetea inseamna viata.Pana sa arati ce batranica simpatica si calatoare vei fi tu, arata acum cat mai mult si pentru atunci.Atunci ocupate de mai multe pisici!!
@Samuan: La prima parte.. tu vorbesti serios? :-s pe mine ma ingrozeste numai ca-mi imaginez asa ceva.
Cat despre cei care nu sunt bucurosi la batranete, sunt absolut convinsa ca nu o fac intentionat. Nici nu vad de ce si-ar amara cineva viata intentionat. Chestia e ca eu nu prea vad sensul in a face ceva care nu-ti face placere, cu atat mai mult ceva de lunga durata, decat daca este neaparata nevoie si pe tere scurt, ca dusul gunoiului de exemplu
. De ce mai traiesti daca nu-ti place, daca e un chin? Viata e o lunga calatorie si e singura pe care o avem, pentru ca pana la proba contrarie nimeni nu are dovada ca vei mai trai alta dupa. De ce sa nu te bucuri de ceea ce ai la maxim? Si o sa zici poate “pentru ca nu ai incotro, te trezesti dimineata, trebuie sa traiesti”. Dar nu-i chiar asa, in viata intotdeauna ai o alternativa, chiar daca nu-ti convine care e ea. Si pentru viata este o alternativa. A nu se intelege ca indemn oamenii ca daca nu le convine viata lor sa-si puna streangul de gat. Doar subliniez faptul ca alegerea ne apartine. 
@dmd: Nu zici rau deloc
mai ales la partea cu pisicile!
Mai deci nu intelege gresit. Vream sa zic ca mi-as dori sa se termine cand sunt in plina actiune nu asa in somn sau la masa sau de plictiseala
.
Eu prefer in somn
sunt o lasa 
Dapppp este mai artistic
cum iti place tie mai simbolistic sa zic. Pai te duci sa dormi si dormi ZzzzZZZzZZZz . E asa ca o trecere “smooth”(sa nu superi zeii 
) in lumea cealalta 
, nu ca mine cu scandal, SMURD, IML si toate cele 
. Ai putea chiar sa iti faci, cand simti ca iti vine randu’ 
, sa iti faci asa un pat mai usor in forma de sicriu, poate chiar afara pe timp de vara, langa locul de eternitate ales ….. 
. Silent and smooth death 
. LOL cata imaginatie am pe subiectu’ asta.
cat de morbid
da ce ma, sa ma culc direct acolo ca sa nu se mai chinuie aia sa ma mute? cata lene din partea lor. Ia zi, sa ma si imbrac corespunzator si sa ma machiez 
Cata imaginatie pe aici
… Dar intradevar tinerii nu prea se gandesc la moarte. Eu una mi-as dori sa traiesc cat mai mult… normal cine nu si-ar dori… dar as vrea sa apuc vreo 100 de ani 
sii nu as vrea sa ma confrunt la batranete cu tot felul de boli ca sa stau prin spitalele de la noi… unde daca te duci posibil sa iti puna si un diagnostic gresit sau mai capeti de acolo inca vreo boala 
naaspa !
sa fie o trecere catre lumea cealalta cat mai usor 
e horror! Nu vreau sa ma mai gandesc… e deja prea trist! Eu nu-mi doresc asa ceva! 
Oricum.. as vrea sa mor intr-un mod cat mai placut
Inca un lucru care ma framanta… este sa nu mor inaintea sotului sau invers
E foarte trist, mie mi-e frica de spitale, la ce cazuri am intalnit. E un cosmar, nu numai ca tre sa ai grija sa ti se puna corect diagnosticul, dar sa nu-ti scoata organele genitale in loc de apendice sau sa-ti lase foarfece prin stomac
dar tre sa ai grija si cui ce bani dai, pentru ca daca nu e buna suma, nici operatia nu va fi prea buna… Cat despre sot, eh asta chiar e prea trist asa ca mai bine nu ne gandim.
nu stiu cum e pe la Iasi acum, dar in Bucuresti s-a incalzit simtitor si e soare 
Hai mai bine sa ne gandim la lucruri mai frumose… vine primavara!!!
Daa sa fim mai pozitivi
.. Si la Iasi bate vant de primavara, este prezent si soarele pe cer..e caldut… e okay 
sper ca vine cu adevarat primavara si nu e doar o aparenta..
Eu ma bucur doar provizoriu
nu cred pana nu vad 
Cami, bine te-am reântâlnit. Eu nu te-am uitat. Problema mea este doar timpul care îmi este drămuit. Ti-am simţit lipsa pe blog. Imi făcea plăcere să ştiu că mă citesc şi tinerii nu numai mămicile de prichindei, cadre didactice… şi cum mi s-a facut dor, am venit să vad ce mai scrii, şi… surpriză: un articol superb despre vârste. Frumos scris, frumos găndit, cu mult realism. Comentariile în schimb, m-au făcut să râd! Nu e chiar aşa rău cum se vede de la distanţă! Şi nici nu trebuie să te găndeşti la posibila batrâneţe fiindcă nu trebuie să creadă această doamnă perfidă numită bătrâneţe, că este interesantă. Bucură-te de fiecare clipă, planifică-ţi normal treburile pentru viitorul chiar şi mai îndepărtat, şi lasă timpul să curgă. Fiecare nouă zi are farmecul ei, noutatea ei, dăruieşte-te hobiului , fără să stai cu gogoriţa în gând. Vârsta, oricare ar fi, şi la 100 de ani, este ceva firesc. Bătrâneţea, este o boală, o stare pe care o are omul atunci când mintea lui refuză să mai socializeze. Din păcate, tot mai mulţi cad în cursa ei. Vreau să-ţi spun că , din experienţă stiu că, în mod normal,oricât de înaintată ar fi vârsta, sufletul îţi rămâne tânăr, cu dragoste si înţelegere pentru ceilalţi oameni, cu visuri, cu proiecte, cu dragoste pentru tot ce este frumos, cu chef de a dansa, de a cânta, cu o mare dorinţă de a fi de folos cu experienţa ce a acumulat-o. Nu-ţi pierde timpul gândind cum v-a fi, mai ales că eu sunt convinsă că tu vei trece de 90 de ani, fără să te îmbolnăveşti de bătrâneţe. Sunt atâtea lucruri pentru care te poţi bucura în fiecare zi!
Nici nu stii cat ma bucura ce spui, poate privita din exterior perspectiva pare mai sumbra decat este in realitate.
In orice caz, la un moment dat voi afla pe pielea mea si sper sa o gestionez la fel de bine ca tine 
Prima perspectiva ma ingrozeste si pe mine; sper din tot sufletul ca macar la batranete sa am parte de linistea sufleteasca, de impacarea cu tot si toate, de care nu am avut parte in prima parte a tineretii!
Am, de asemenea, si cazul bunicilor mei, a caror raportare la batranete e de tot respectul: asteapta sfarsitul vietii linistiti, nu se tanguie, nu au pretentii ca cei tineri sa aiba grija de ei, nu vor sa fie o povara, istorisesc povesti spumoase de viata, se tin de sotii etc. Nu vreau sa-i pierd, dar asta e viata… mult prea nedreapta de cele mai multe ori
Asa au fost si bunicii mei, o placere sa stau pe la ei… din pacate s-au dus. Asa e viata… Ne ducem cu totii.