S-a tot vorbit despre Valentines Day si, cam toate persoanele inteligente pe care le cunosc au cazut de acord asupra faptului ca nu pot sa sufere aceasta sarbatoare si-i ignora existenta, sau cel putin incearca. De asemenea, si mie mi-ar placea sa-i ignor existenta, intrucat nu voi intelege niciodata de am nevoie de o zi speciala din an in care sa-mi sarbatoresc iubirea. Daca sunt persoane care au nevoie de un reminder anual ca-s intr-o relatie cu cineva, e cam nasol. Eu cred ca o sarbatoresc zi de zi, ce naiba sa fac mai special de atat? Sa scriu te iubesc pe cer doar pentru ca asa zice calendarul ca azi TREBUIE sa fac ceva special musai sau tot ceea ce fac in restul anului se anuleaza instant?

Totusi, nu pot sa nu recunosc ca imi este imposibil sa ignor aceasta zi. Cand eram in liceu eram bombardata cu biletele de amor cu mesaje ale caror continut era atat de penibil, ca mi-e si jena si sa-l mentionez. Ma bucuram nespus de mult ca in fiecare an se nimerea sa fiu single chiar in acea perioada si, drept urmare, nu trebuia sa suport decat mesajele penibile majoritar anonime. Macar scuteam cadourile siropoase pe care le detest cu desavarsire. Si astazi, oare cum ai putea sa ignori V-day cand tot orasul e plin de perne in forma de inima cu texte libidinoase pe ele? Pentru mine inca e un mister cum de se vand chestiile alea si cui naiba ar putea sa placa? Si de ce?! De ce ai vrea sa dormi pe imprimeul pozei iubitului? Nu mai tii minte cum arata? Si cat de comod poate fi sa dormi pe ceva in forma de inima? Iar daca nu sunt inimioare, sunt animale cu inimioare in brate, sau baloane cu mesaje gen “Te iubesc, Madalina!” sau bibelorui, medalioane, brelocuri, cani, bratari si practic absolut orice, neaparat! cu mesaje gen “Te iubesc, Madalina!” Simt ca-mi creste tensiunea cand intru intr-un magazin. Nici nu vreau sa stiu cum sunt decorate mallurile in perioada asta (le-am evitat).

Daca sa zicem ca ipotetic vorbind, decoratiunile pline de inimioare kitschoase se pot cat de cat evita, incearca sa iesi in oras pe 14 februarie. Te provoc! Acum doi ani am batut tot Bucurestiul, am intrat in fiecare local ca sa beau si eu un ceai, o cafea, ceva, orice. Nici o sansa! Anul trecut m-am gandit ca poate ar fi inspirata o rezervare dar culmea! cu o zi inainte era prea tarziu . Parca innebuneste tot orasul, nu mai ai loc nicaieri. Oare cu cate zile inainte trebuie sa rezervi o masa ca sa bei si tu o bere in oras?

Pana si jocurile online te sufoca in perioada asta. In Farmville a trebuit sa strang 150 de nenorocite de cadouri ca sa primesc niste obiecte. Si fiindca nu m-am prins de la bun inceput ca odata ce ai luat un obiect tre sa te apuci sa strangi iar cadouri de la capat, am ajuns sa fiu nevoita sa strang 250 de cadouri ca sa iau de fapt ce vroiam de la bun inceput. Deja imi simt glicemia muuuult peste limita normala. Daca mai vad o inimioara cred ca intru in coma diabetica.

Deci in concluzie, nu ai cum sa ignori aceasta zi. E absolut imposibil.

Regula este sa postezi o poezie despre femei si o poza cu propria ta persoana sau parti din tine in care arati absolut senzational.

Daca trebuie sa aleg o poezie despre o femeie pe care sa v-o impartasesc, va fi cu siguranta Lady Lazarus, de Sylvia Plath. Nu este nici o alta in care sa ma regasesc atat de mult. Plus ca e geniala .

“I have done it again.
One year in every ten
I manage it…

A sort of walking miracle, my skin
Bright as a Nazi lampshade,
My right foot

A paperweight,
My face a featureless, fine
Jew linen.

Peel off the napkin
0 my enemy.
Do I terrify?

The nose, the eye pits, the full set of teeth?
The sour breath
Will vanish in a day.

Soon, soon the flesh
The grave cave ate will be
At home on me

And I a smiling woman.
I am only thirty.
And like the cat I have nine times to die.

This is Number Three.
What a trash
To annihilate each decade.

What a million filaments.
The peanut-crunching crowd
Shoves in to see

Them unwrap me hand and foot
The big strip tease.
Gentlemen, ladies

These are my hands
My knees.
I may be skin and bone,

Nevertheless, I am the same, identical woman.
The first time it happened I was ten.
It was an accident.

The second time I meant
To last it out and not come back at all.
I rocked shut

As a seashell.
They had to call and call
And pick the worms off me like sticky pearls.

Dying
Is an art, like everything else,
I do it exceptionally well.

I do it so it feels like hell.
I do it so it feels real.
I guess you could say I’ve a call.

It’s easy enough to do it in a cell.
It’s easy enough to do it and stay put.
It’s the theatrical

Comeback in broad day
To the same place, the same face, the same brute
Amused shout:

‘A miracle!’
That knocks me out.
There is a charge

For the eyeing of my scars, there is a charge
For the hearing of my heart
It really goes.

And there is a charge, a very large charge
For a word or a touch
Or a bit of blood

Or a piece of my hair or my clothes.
So, so, Herr Doktor.
So, Herr Enemy.

I am your opus,
I am your valuable,
The pure gold baby

That melts to a shriek.
I turn and burn.
Do not think I underestimate your great concern.

Ash, ash…
You poke and stir.
Flesh, bone, there is nothing there…

A cake of soap,
A wedding ring,
A gold filling.

Herr God, Herr Lucifer
Beware
Beware.

Out of the ash
I rise with my red hair
And I eat men like air.”

Cat despre poza cea senzationala , trebuie sa marturisesc ca nu prea sunt amatoare de pozat, in sensul ca prefer sa fiu cea din spatele camerei foto, si nu modelul. Cea de mai jos a fost facuta de Catalin Mustata si e postata si pe pagina despre mine. De ce am ales-o pe asta? Pentru ca in asta seman cel mai mult cu… mine . Click pe poza pentru varianta la rezolutie mai mare.

Hai ca mai rezistati la inca una, nu-i asa? Si pe urma doar inca una (sper).

1. Cat din viata personala expui scriind un blog?

Nu expun nimic mai mult decat as expune unei cunostine.

2. Cu ce iti dauneaza blogul?

Nu imi dauneaza cu nimic. Are chiar avantaje.

3. Cu ce te ajuta blogul?

In primul rand e locul in care imi stochez eu gandurile/parerile referitoare la anumite teme. Poate daca nu as avea blog nu as simti nevoia sa scriu despre ele si nu le-as dezvolta. Ori, odata ce am inceput sa le dezbat, mi le clarific eu insami. In plus, e interesant sa-mi observ singura evolutia gandirii in timp. In afara de asta, ma pune in legatura cu alte bloguri ale altor persoane cu preocupari comune, unde pot citi si despre alte puncte de vedere asupra unor probleme, la care eu poate nici nu m-am gandit. As zice ca e o sursa de inspiratie intr-un fel. Si nu in ultimul rand, e un loc in care imi pastrez un portofoliu cu fotografiile pe care le fac, atfel ca privind in urma, imi pot vedea foarte clar progresele in domeniu.

4. Ce reactii permiti?

Orice fel de reactii, atata timp cat sunt civilizate si folosesc un limbaj decent.

5. Care ti-e rutina de blogger?

Nu am asa ceva. Parca am mai discutat noi despre “prietenia” mea cu rutina. Scriu cand imi vine o idee, cand prind un pic de timp… Practic nu exista nici o regula.

Cer scuze cititorilor dar se pare ca mai demult am preluat o leapsa incompleta Inceputul il gasiti aici.

Si acum sa continui.

Care este cuvantul favorit – pisica

Care este cuvantul pe care il detesti cel mai tare – detest toate americanismele introduse in limbajul curent pentru a defini profesii precum secretara, vanzator si alte asemenea, ca sa le faca sa sune mai “pofessional” si mai “competent”. Sunt ingrozitor de snoabe si idioate, fac urticarie numai cand aud sales manager, assistant manager… !

Ce iti face placere in mod deosebit – sex, mancare, pisici, baie, arta, natura…. si destule altele, nu neaparat in aceasta ordine

Ce iti displace cel mai mult – Pai, in general nu prea observ ce nu ma intereseaza, deci aplic principiul: nu-mi place, ignor.

Care este injuratura favorita – hmmm… F**** g*** m****

Ce sunet iti place cel mai mult – sunetul valurilor marii, sau ale oceanului, nu conteaza.

Ce sunet iti displace – bormasina in peretii adiacenti la camera mea si “claxonul” locomotivelor.

Ce alta profesie ti-ar placea sa practici – fotograf in salbaticie

Ce alta profesie nu ai practica nici in ruptul capului – Secretara. As prefera sa strang gunoaie de pe jos decat sa servesc toti snobii care mi se holbeaza in decolteu.

Daca te-ai putea transforma, la dorinta, intr-un animal, care ar fi acela – pisica, ce intrebare inutila

Daca Raiul exista, ce ai dori sa iti spuna Dumnezeu cand ajungi la Portile Raiului – Nu cred in Dumnezeu deci probabil as fi fumat o iarba foarte buna Ar putea sa-mi ofere mai multa.

Daca ai putea sa ii pui o intrebare lui Dumnezeu, acum, care ar fi aceea – am innebunit sau am fumat prea mult?

Cand ai murit ultima data – De unde sa stiu eu? Am uitat pe la nastere.

De ce te mai trezesti dimineata – Am inteles, esti emo . Pai, e placut

Unde sunt visele din copilarie – In copilarie probabil. Nene, timpul trece, facem altele pe parcurs, doar nu m-oi opri la alea.

Ce te deosebeste de ceilalti – Cinismul? Spune-mi tu.

Iti lipseste ceva – Da, imi lipseste macar un milion de $. Nu-i asa ca vei remedia imediat aceasca crunta nedreptate?

Chiar oricine poate sa fie artist – la fel cum toti elefantii stiu de deseneze.

De unde vii – De la masa Ma spui lu’ tata?

Crezi ca ai o soarta de invidiat – categoric nu.

Ai renuntat la ceva – Totul are un pret, dar sa zicem ca am facut targuri bune .

Ce faci cu banii – Ii cheltui sau ii strang ca harciogu’ pentru ca sa cheltui mai multi pe urma.

Ce sarcina menajera iti displace cel mai tare – Aspiratul. Am alergie la praf .

Placerile prin excelenta – nu le-am mai enumerat odata? “sex, mancare, pisici, baie, arta, natura…. si destule altele, nu neaparat in aceasta ordine ”  Nu m-am razgandit pe parcurs .

Ce ti-ar placea sa primesti de ziua ta – O luna la un SPA in Maldive si un 70-200 mm de la Nikon, de preferat cu un “asistent” care sa mi-l care .

Trei artisti pe care nu-i poti suferi – Eu respect toti artistii.

Sustii vreo cauza – Da. 1. Cea ecologista pentru un mediu mai curat, adica tarane nu mai arunca gunoaie pe jos! 2. Romane, spala-te! si 3. Campania pentru prevenirea timpurie a cancerului la san.

Ce ai fi in stare sa refuzi – Incearca si vei vedea . Mai bine intrebai ce nu sunt in stare sa refuz, era mai rapid.

Care e partea cea mai fragila a ta – Genunchii .

Ce ai fost capabil sa faci din dragoste – Sa zicem ca am venele intacte, nu-s toxicomana si nici n-am suferit vreo fractura in urma aruncarii de pe bloc.

Ce ti se reproseaza – Incapatanarea, aroganta, faptul ca sunt rece si nepasatoare.

La ce e buna arta – La exprimare de sine intr-o maniera frumoasa.

Scrie-ti epitaful – Cat de emo! Eu vreau sa fiu incinerata si cenusa sa-mi fie aruncata… ma mai gandesc eu unde. In plus sunt budista, deci sa nu care cumva sa fie vreo cruce acolo sau citate lacrimogene ca ne suparam rau.

Cum ai vrea sa te intorci – Las karma sa decida Imi plac surprizele .

Concluzie majora: Gata, am terminat cu mortii? Minunat!

Da, stiu, v-am innebunit cu lepsele, dar mi s-au adunat, asa ca am sa le dau gata pe toate rapid, dupa care voi trece iar la articole. Aceasta e de la Ana si mi-a placut ideea, asa ca m-am oferit s-o preiau si eu. Despre ce e vorba: trebuie sa urmaresc si sa scriu ceea ce-mi dicteaza fluxul gandirii mele haotice din “everything box-ul” meu de femeie. Desigur voi reciti la sfarsit si voi omite pasajele prea personale, interpretabile sau care contin numele unor persoane care nu trebuie nicodata mentionate pe blog .

A Anei a fost chiar interesanta, sa vedem ce-mi trece si mie prin cap…

1. Am asa o migrena incat simt cum mi se infig zeci de cutite mimuscule si ascutite in cap, iar sangele imi pulseaza in tample, de fapt doar intr-una din ele, ca si cum ar sta sa explodeze in urmatoarele secunde. Sa speram ca ramane la locul lui totusi.  N-am mai avut o migrena de luni de zile, de fapt, daca stau sa ma gandesc bine, eu nu am aproape niciodata migrene. Nici nu stiu ce sa fac cu ele.

Later update (dupa vreo 10 minute): nevermind that, it’s gone I think the SPA did it.

2. Imi vine sa turbez cand ii aud pe cei din jur ca se tot plang de zapada. Toata lumea prin jur se plange non-stop de iarna asta, zici ca s-a desprins de continentul european partea pe care se afla Romania si a alunecat la Polul Nord dus de curenti. La naiba, e doar un rahat de zapada. E iarna! Ce naiba ar vrea sa fie afara? Floricele si fluturasi? E februarie! Si mie mi-e frig, asa ca inteleg ca nu-i chiar placut. Cu atat mai mult cu cat talpa de la cizmele mele fashioniste e atat de neteda incat risc sa-mi rup gatul la fiecare doua secunde cand e gheata ca sticla pe jos. Dar asta e, pana una alta ar putea sa admire peisajul cel alb si frumos ca de basm, pentru ca oricum nu vor duce vara in februarie prin puterea vaietatului. E tipic romanesc, daca e cald iarna, vai ce iarna nasoala, viseaza la zapada, cand e zapada multa nici asa nu e bine, vor caldura ca deh, le ingheata funduletele. La naiba!

3. Sunt extrem de ingrijorata pentru ficusul meu de acasa. Am ajuns de-a dreptul obsedata, ii dau tarcoale si-i studiez frunzele, le sterg, le analizez, dupa care ma intristez pentru ca nu stiu ce mama masii are de i se innegresc marginile de la frunze. Citesc pe net, dar unii zic ca-i de la variatiile de temperatura, altii spun ca il ud prea des. Ok, nu il mai ud o perioada sa vedem ce se intampla, si am grija sa nu vina aer rece direct pe el. my baby is sick…

4. Ma intreb de exista oameni care nu cred in sentimente neconditionate din partea altora. Cumva imi vine atat de greu sa concep ca exista oameni pe lumea asta care nu au intalnit niciodata o prietenie adevarata macar, daca nu o mare iubire. Cat de trist! Ma gandesc cum o fi oare sa nu poti avea deplina incredere in nimeni si, astfel, mereu sa te indoiesti de intentiile din spatele actiunilor lor in ceea ce priveste persoana ta. E adevarat, cazurile de genul asta sunt rare, nu cred ca am nevoie de mai mult de degetele de la o mana pentru a numara pe toti cei pe care i-am avut alaturi pana acum si care se incadreaza la acest capitol. Totusi au existat si inca exista. Oare sunt eu mai norocoasa decat altii? Cumva ma indoiesc. Si stiti de ce? Pentru ca am intalnit persoane care pur si simplu nu vor sa aiba nici o farama de incredere in ceilalti, asa ca degeaba a fost neconditionat ceea ce am oferit, pentru ca a fost vesnic interpretat in enspe mii de feluri, nici unul conform cu realitatea. Si atunci cum sa vezi ceva bun cand ii respingi din start posibilitatea de existenta? Cei care ii dau o sansa isi mai iau tepe, e drept, face parte din viata, dar pot avea si suprize placute. Intr-adevar, ma simt foarte norocoasa pentru ca stiu ca am in viata mea oameni care stiu sa ofere din suflet si neconditionat, cel mai probabil pana la adanci batraneti, daca om ajunge pana acolo.

5. E foarte interesant cum functioneaza karma. Pe zi ce trece ma conving tot mai mult cat de stupida e razbunarea. E ca si cum ti-ai asuma rolul de Dumnezeu/Univers pentru a-ti face singur dreptate, o dreptate care consideri ca ti se cuvine. Ei bine, e stupid si, mai mult decat atat, e nu numai inutil, ci nociv. Nu pentru celalalt, ci pentru tine. Si daca cineva ti-a facut rau, ce daca? E problema ta? Nu prea cred. Problema ta ar fi sa intelegi de ce ai permis sa ti se faca rau si sa-ti inveti lectia pentru a nu repeta greseala, in caz ca a existat vreo greseala din partea ta. De ce face altcineva rau tine exclusiv de persoana lui, poate asa e el rau, sau poate are niste frustrari sau complexe sau temeri care il determina sa se comporte asa. De ce ar fi problema ta? Oare n-avem destule probleme fiecare incat tinem mortis sa ni le punem in carca si pe-ale altora si sa incercam sa-i “reparam”? Nimeni nu poate sa repare pe nimeni, decat pe sine. E o absurditate sa incerci. Cat aroganta! Pana la urma karma o intoarce si pe asta, sa nu credeti ca intentiile infatuate puncteaza pozitiv.

6. Am observat ca unii au inceput sa-si faca planuri de vacanta pentru la vara. Atata mi-a trebuit sa aud cuvantul “vacanta” Acum zici ca am luat-o razna… Bali , Maldive , Africa de Sud (m-a mai pus si dracu sa iau din mall un pliant de prezentare a Africii de Sud) Deci daaaaa!!! Deja ma vad stand tolanita pe burta si jucandu-ma cu degetele de la picioare intr-un nisip cald si fin, in timp de briza oceanului imi accentueaza bronzul sub soarele dogoritor si trimite stropi de apa sarata sa ma racoreasca un pic, doar atat cat sa nu ma parjolesc ca un porc de Craciun, iar iubitul imi maseaza spatele cu ulei de plaja. Aaa da, si sa nu uit, un cocktail de fructe langa mine si un platou cu bunatati. Eventual si o minge cu care sa ne jucam dupa ce-mi trece lenea, daca mi-o trece… Nu ar putea lipsi o balaceala pe cinste in apa calda de un albastru-turquiose si incadrata de palmieri inalti Apoi as vizita templele din regiune sau ce obiective or exista de vizitat si as manca bunatati traditionale… Imi imaginez si o expeditie in safari cu 70-200-le (pe care nu-l am inca dar sa lasam detaliile inutile ca stricam fantezia) si wild-life photographer scrie pe mine. Tigri, lei, elefanti, girafe, insecte ciudate, crustacee, tarantule si pasari exotice… here i come! Ar merge si ceva scuba diving intr-un loc plin de corali, caluti de mare si pesti frumos colorati. Iar seara as poposi la un SPA unde m-as muta definitiv. The end .

Cred ca ajunge deocamdata ca o iau complet razna .

Leapsa merge mai departe la oricine are chef de ea.