Foarte simpatice regulile de pe vremea tineretii bunicii Totusi, unele au ramas valabile si acum, cu toate ca in ziua de azi practic nu mai exista nici o regula incontestabila decat, poate… spala-te (desi in anumite “cercuri” sunt sigura ca nici incalcarea ei nu e o problema).

Lasand gluma la o parte, erau vremuri in care femeia trebuia sa se faca placuta fara a deranja, trebuia sa isi subordoneze propriile nevoi si dorinte nevoilor si dorintelor barbatului, trebuia sa-l slujeasca, sa aiba grija de el si nu cumva sa-l faca de rusine sau sa-l incomodeze cu ceva, in special in public. Regulile erau foarte stricte si numeroase. Nu erai fata “cumsecade” daca nu respectai o eticheta considerata de bun simt, la fel cum nu puteai fi o iubita-sotie model daca ta abateai de la tipar. Pare de neconceput acum asa ceva, avand in vedere cat am evoluat de atunci, cu toate astea asa au trait eneratii intregi de femei.

Nu putini suntem cei care punem feminismul la zid (in special barbatii misogini), insa uitam ca aceasta uriasa evolutie ale caror roade le culegem acum nu ar fi avut loc probabil niciodata fara aportul lor. Pentru faptul ca in ziua de zi putem sa ne permitem luxul de a intarzia cateva minute, de a ne machia in oglinda masinii sau de a ne saruta iubitul in public trebuie sa multumim curentului feminist in frunte cu Simone de Beauboir si Betty Friedan. Din pacate, inca si acum exista etichete pe care nici un curent de pe pamant nu le-a putut sterge. O femeie care s-a culcat cu mai multi barbati va fi privita ca o “curva”, pe cand un barbat care se culca cu multe femei va fi “experimentat si interesant”. O femeie trecuta de 30 de ani si nemaritata va fi privita cu mila, pe cand un barbat in aceeasi situatie va fi aplaudat pentru independenta, succesul acumulat si faptul ca nu e “sub papuc”. Poate exagerez, dar suntem inca departe de o situatie echitabila. Prejudecatile inradacinate de atatea secole nu dispar peste noapte. Nu sunt o feminista convinsa, dar recunosc ca fara contributia acelor femei acum as fi fost maritata cu un tip care nu mi se potriveste (pentru ca sa fim seriosi, cat la suta din populatie isi gaseste “jumatatea” de la 20 de ani?), aveam cel putin 2 copii, desi nu imi plac copiii de nici o culoare, si stateam toata ziua dereticand prin casa, gatind si schimband scutece sau servind amicii sotului cu aperitive si zambind amiabil in public fara sa-mi pot exprima o opinie. De ce? Pentru ca la vremea respectiva, o femeie de 26 de ani (cati am eu acum) era considerata fata batrana, barfita si privita cu mila de toata societatea, ca sa nu mai zic ocolita de barbati.