1938 Dating Guide
Foarte simpatice regulile de pe vremea tineretii bunicii 
Totusi, unele au ramas valabile si acum, cu toate ca in ziua de azi practic nu mai exista nici o regula incontestabila decat, poate… spala-te (desi in anumite “cercuri” sunt sigura ca nici incalcarea ei nu e o problema).
Lasand gluma la o parte, erau vremuri in care femeia trebuia sa se faca placuta fara a deranja, trebuia sa isi subordoneze propriile nevoi si dorinte nevoilor si dorintelor barbatului, trebuia sa-l slujeasca, sa aiba grija de el si nu cumva sa-l faca de rusine sau sa-l incomodeze cu ceva, in special in public. Regulile erau foarte stricte si numeroase. Nu erai fata “cumsecade” daca nu respectai o eticheta considerata de bun simt, la fel cum nu puteai fi o iubita-sotie model daca ta abateai de la tipar. Pare de neconceput acum asa ceva, avand in vedere cat am evoluat de atunci, cu toate astea asa au trait eneratii intregi de femei.
Nu putini suntem cei care punem feminismul la zid (in special barbatii misogini), insa uitam ca aceasta uriasa evolutie ale caror roade le culegem acum nu ar fi avut loc probabil niciodata fara aportul lor. Pentru faptul ca in ziua de zi putem sa ne permitem luxul de a intarzia cateva minute, de a ne machia in oglinda masinii sau de a ne saruta iubitul in public trebuie sa multumim curentului feminist in frunte cu Simone de Beauboir si Betty Friedan. Din pacate, inca si acum exista etichete pe care nici un curent de pe pamant nu le-a putut sterge. O femeie care s-a culcat cu mai multi barbati va fi privita ca o “curva”, pe cand un barbat care se culca cu multe femei va fi “experimentat si interesant”. O femeie trecuta de 30 de ani si nemaritata va fi privita cu mila, pe cand un barbat in aceeasi situatie va fi aplaudat pentru independenta, succesul acumulat si faptul ca nu e “sub papuc”. Poate exagerez, dar suntem inca departe de o situatie echitabila. Prejudecatile inradacinate de atatea secole nu dispar peste noapte. Nu sunt o feminista convinsa, dar recunosc ca fara contributia acelor femei acum as fi fost maritata cu un tip care nu mi se potriveste (pentru ca sa fim seriosi, cat la suta din populatie isi gaseste “jumatatea” de la 20 de ani?), aveam cel putin 2 copii, desi nu imi plac copiii de nici o culoare, si stateam toata ziua dereticand prin casa, gatind si schimband scutece sau servind amicii sotului cu aperitive si zambind amiabil in public fara sa-mi pot exprima o opinie. De ce? Pentru ca la vremea respectiva, o femeie de 26 de ani (cati am eu acum) era considerata fata batrana, barfita si privita cu mila de toata societatea, ca sa nu mai zic ocolita de barbati.
Cami,esti surprinzatoare cu ce abordezi.Este valabil ce spui si este din plin loc de evolutie,dar parca s-a produs si o raceala fata de barbati si invers o pretuire din partea barbatilor ceva mai superficiala. Dan
Foarte interesant subiect
si intradevar acum.. nu se mai tine cont chiar de toate lucrurile astea. Nu stiu cat de bine e acum… si nu stiu nici daca era mai bine pe atunci… Vremurile mereu se schimba… dar in schimb stiu un lucru… toti suntem egali !.. sau cel putin asa ar trebui sa fie…/ Si inca ceva.. de obicei, fetele din mediul rural fac mai repede pasul asta.. de a se casatori (deci de a-si lua in cap toate responsabilitatile de foarte tinere)..fata de cele din mediul urban… dar asta e alta poveste.
P.S.: Ador pozele astea vechi
foarte faine… si inca ceva… nu iti vei dori copii la un moment dat?! cel putin asa am inteles… dar s-ar putea sa gresesc…
@Dan: sa stii ca asa e, ai dreptate.
@Daniela: da, in mediul rural s-a produs mai greu evolutia asta, traditiile sunt mult mai conservate si e mult mai greu sa spargi tiparele. Esti efectiv constrans de familie si de “ce se cuvine”, plus ca esti destul de izolat, desi tehnologia a inceput sa patrunda si in mediul rural.
Ca sa-ti raspund, ba imi doresc un copil candva (numai unu), dar la varsta mea in alte timpuri ar fi trebuit deja sa am cel putin unu. Altfel nu era “normal”. Iar eu abia dupa 24 de ani am inceput sa scap de fobia de maritis si alergia care imi venea numai cand auzeam cuvantul. De copii nu mai vorbesc. Nu sunt pregatita pentru asa ceva. Un copil e o uriasa responsabilitate, trebuie sa inveti o alta fiinta umana sa traiasca si sa devina un adult sanatos si fizic si mental mai ales, iar asta presupune foarte multa maturitate si sanatate psihica din partea parintilor, si cel mai important, cere sa renunti la anumite parti din viata ta. Ca sa eviti a renunta la o buna parte din ce esti trebuie neaparat sa ai o situatie financiara care sa-ti permita luxul de a-ti usura treaba. Ori eu nici cariera nu o am in punctul in care as vrea-o, nu am nici o casa proprie inca, financiar inca strang pt o casa deci nu se pune problema sa arunc cu banii in stanga si-n dreapta… deci un copil nu are loc. Plus ca nu-s dispusa sa-i aloc timp si resurse. Inca nu am terminat cu mine
Mai sunt inca muuulte lucruri pe care vreau sa le fac pentru mine inainte sa ma “asez”.
Ai foaarte mare dreptate !!!
Asaai ! Eu am 18 ani jum.. 
si deocamdata la minunata mea varsta nici nu ma gandesc la casatorie ..acum ma gandesc undeva pe la 25 ?! desi nu am de unde sa stiu 
iar la copil.. iooi..nici la asta nu ma gandesc.. dar tot unul imi doresc si eu la un moment dat. Dar nah… stii cum e.. toate la timpul lor 
si intradevar e o responsabilitate destul de mare cum ai spus si tu.. plus ca.. in primul rand trebie sa dispui de bani.. sa ai un loc de munca..oooh… cand ma gaandeeesc… 
dar sa nu disperam./ Vad ca iti place sa mai “copilaresti” 
.. foarte bine!
Asa faceam si eu
amanam cu cate 5 ani… intai am zis hai 25, vad eu pe urma, apoi am ajuns la 25 si zic 30 
Eu nu vreau sa fortez nimic, fiecare lucru la momentul potrivit cand simt ca e ok si il vreau si e momentul ideal din viata. Graba strica treaba.
Parerea mea… e ca evolutia trebuie sa vina din ambele parti. Nu sunt un misogin convins (
) dar am observat in multe ocazii cum egalitatea sexelor e un lucru bun doar atunci cand le convine femeilor pozitia pe care le-o confera.
@Cata: haha si asta e adevarat
p.s. tu nu esti misogin deloc!
@Cami: este f adevarat. Imi aduc aminte si de melodia aia de la LA
Eu am exemplul multor cupluri care s-au luat din dragoste pe la 20-21 de ani dar dintre care o mare parte au ales divortul peste un numar de ani de la casatorie. Unii au si copii. Mi se pare trist sa ai sub 30 de ani si deja sa fi trecut printr-un divort. Lasa urme, iar daca din casnicie au rezultat copii, ei sufera cel mai mult.
Faine pozele astea cu regulile din tineretea bunicii. Mi se par perfect valabile si in ziua de azi daca ne referim la o prima intalnire cu un barbat. Daca femeia pe care o curteaza s-ar comporta ca cea din imagini s-ar lasa omul pagubas. In cazul in care relatia e deja inchegata mai putem elimina cateva dintre regulile acelea, dar doar cateva. Unele chestii chiar nu se fac.
@Onutzza: Si eu sunt de acord cu regulile la inceput. pe urma, unele isi pierd sensul, dar altele parca tot raman valabile, cel putin in cazul meu.
Si da, e foarte trist sa te trezesti la 30 de ani cu un trecut cu asa esecuri in el, nu are rost sa te grabesti sa faci totul imediat, e timp pentru toate. Si ce vina au copiii aia? Parinti au tot timpul sa o ia de la capat dar copiilor nu le face nimeni alta copilarie.
@Cata: Sper ca nu e aia la care ma gandesc acum
@Cami: ba e fix aia
boo
Nu trebuie sa te gandesti atat de tare la faptul ca sunt putine mentalitati precum esti tu. Intradevar sunt foarte multi oamenii care iti polueaza contactul cu cei la fel ca tine (foarte multi parerea mea) doar ca sunt dispersati pe toata suprafata globului si a Romaniei.
Si apreciez foarte tare sa citesc cum cineva constientizeaza cu adevarat cea mai importanta responsabilitate din totdeauna. Cred ca acest gand este primul (element constituent sa zic) pe care trebuie sa il aiba o persoana desavarsita ( sau care vrea sa devina desavarsita, ca tot ma gandesc la perfectiune
).
Cu alte cuvinte aplauze din partea mea
!!!
Multumesc
[...] [Slideshow] Girls, check out some rules from the 1938 Dating Guide. Source: Cami’s blog. [...]