“Words and eggs must be handled with care.
Once broken they are impossible
things to repair.”

(Anne Sexton)

Cat de mult conteaza oare sinceritatea? Sau mai bine zis, pana unde e bine sa mergi cu ea de gat? Exista limite sau e de preferat sa exprimi ce simti, ce gandesti in fiecare situatie? Probabil parerile sunt impartite. Poate unii ar spune ca atunci cand ascunzi ceva e ca si cum ai minti, prin omisiune, asa ca a ascunde ceva e ca si cum ai trada intr-un fel. Altii poate considera ca nu are mare importanta, atata timp cat nimeni nu este afectat si sunt, desigur si mincinosii de profesie experti in a musamaliza si fabrica povesti. Sunt oameni si oameni, abordari de toate felurile.

Pana de curand si eu era adepta adevarului in orice circumstante, poate si din cauza ca mi-e extrem de greu sa ascund ceva, ma macin pe dinauntru pana explodez si nu mai am incotro decat sa-mi exprim pozitia. Si totusi, m-am inselat, asta nu e nici pe departe solutia optima. E departe, departe de ceea ce inseamna optim. A fi prea onest strica uneori mai mult decat a omite anumite detalii. De ce? Pentru ca unele lucruri sunt absolut inutile, nu ar schimba cu nimic datele problemei daca le-ai dezvalui, iar a vorbi despre ele nu aduce nici un element constructiv in ecuatie, din contra, aduce presiuni inutile, tensiune si, in plus, raneste oameni complet gratuit. Si pentru ce?

Deci in concluzie, grija mare la cuvinte, ganditi-va bine la ce consecinte vor avea vorbele pe care sunteti pe cale sa le rostiti, pentru ca uneori comunicarea verbala face totul, dar alteori nu numai ca nu e necesara, dar poate strica tot ce ai trudit sa construiesti pana atunci.