Nu mai fusesem in Gradina Botanica din Bucuresti din primul an de facultate, asa ca m-am gandit sa o revizitez. Trebuie sa recunosc, nu este tocmai in cea mai buna forma. Se vede ca este cam lasata in paragina. Florile sunt in mare parte ofilite, lacul si iazurile sunt pline de mizerie si matasea broastei, cainii comunitari se plimba linistiti pe alei, iar serele… nici macar nu voi incerca sa-mi exprim parerea despre ele pentru ca ma apuca depresia cand ma gandesc. Deci in mod sigur nu se compara cu cea din Cluj, care este absolut minunata de la un capat la celalalt, dar poate fi un excelent loc de plimbare intr-o dupa amiaza insorita.

In ciuda faptului ca nu este foarte bine ingrijita, insa, Gradina Botanica mi-a oferit o serie de surprize foarte placute. Din ce imi aminteam eu vag, inainte nu existau rate pe acolo (este posibil sa ma insel). Totusi, am intalnit rate pe iaz si pe lac, cu o multime de bobocei flamanzi care se imbulzeau care mai de care la mancarea pe care le-o aruncau vizitatorii gura-casca. Doua dintre rate si-au luat zborul si au trecut tinta pe langa mine (eu nu mai vazusem niciodata rate zburand atat de aproape). Pe langa rate am mai avut parte de o portie de neprevazut. Lacul este plin de pesti, mari, negri si portocalii, alaturi de puiutii lor la fel de portocalii sau negri, iar cand spun mari nu estimez dimensiunea ca un pescar profesionist, ci ca un simplu privitor uimit. Erau MARI.

Per total, plimbarea a fost nu numai placuta, ci si foarte fructuoasa. Am avut oportunitatea sa fac destul de multe poze frumoase si am intalnit o fauna dragalasa. Iar ca tot veni vorba de fauna dragalasa, nu stiu daca ati observat, dar in parcul Herastrau se afla, pe langa lebede negre si rate madarine, si pauni. Sunt foarte frumosi, asa ca daca sunteti prin Bucuresti merita sa-i vedeti. (Poza este facuta prin gard, de aceea nu este foarte sharp.)