In contact cu rautatea
Ce mi se pare mie foarte interesant este felul in care oamenii isi schimba comportamentul atunci cand dau de o persoana rautacioasa, rea, nesuferita, bagacioasa, invidioasa, excesiv de aroganta, intriganta, fatarnica sau conflictuala. Exemplele pot continua, nu conteaza concret defectul persoanei in cauza, ci faptul ca nu este deloc bine intentionata, iar comportamentul ei te vizeaza direct pe tine. Spuneti drept, cum reactionati in contact cu astfel de persoane? Pentru ca zilnic le observ prin jur si nu sunt deloc dragute. Unii reusesc sa se abtina, dar fierb vizibil in suc propriu, altii schimba strategia si devin foarte pupaciosi fata de ei in partea dorsala, iar altii faci o scena demna de o piesa de teatru. Prea putini isi pastreaza calmul…
Am sa va spun cum reactionam eu: ma enervam. Ma enervam uneori atat de tare incat imi ieseau pete rosii pe piele. Imi venea sa tun si sa fulger, sa izbesc vaze de pereti si sa fac un scandal monstru. Daca s-ar fi acordat premii pentru gradul de enervare de care cineva poate fi in stare, eu meritam un doctorat 
. Poate depinde de firea omului, cat de coleric, impulsiv sau calm sau mai stiu eu cum este de la mama natura. In mod sigur depinde si de circumstante si experientele anterioare ae fiecaruia. Sa nu va imaginati ca aveam asemenea izbucniri in public, la serviciu sau chiar si acasa. Tunetele si fulgerele de obicei aveau loc la mine in cap si atat. Uneori mai faceam un mic scandal cand situatia permitea o oarecare exteriorizare, dar eram perfect constienta ca reactiile mele nu sunt deloc in regula, ba chiar ma iritau mai tare decat situatia in sine pentru ca mi-era ciuda pe incapacitatea mea de a fi indiferenta.
Care sunt reactiile mele acum? In 1% din cazuri, fix aceleasi (da, mai am de lucru). In 99%, insa, diametral opuse. Cine, cand, si cum a resuit sa produca minunea nu as putea sa va spun; in mod sigur a fost un proces de o durata mai lunga decat as putea eu determina. Pot spune, totusi, ca a inceput odata ce am realizat ca singura persoana care are de suferit in acele situatii sunt chiar eu. Si atunci de ce as continua in acelasi ritm? Mai mult, la o analiza atenta, faptul ca anumite conjuncturi si persoane ma pot determina sa am asemenea schimbari de stari si comportamente trebuie sa-mi ridice niste semne de intrebare, la care am gasit ulterior raspuns in filosofia budista.
Conforma acesteia, dezechilibrul starilor noastre mentale se produce numai si numai datorita unei vulnerabilitati proprii deja existenta in mintea posesorului. Originea suferintei, a nervilor, a reactiilor negative in general, se afla chiar in mintea noastra. Depinde, deci, numai de noi cata importanta acordam fiecarei situatii in parte si ce grad de implicare dorim sa ii alocam. In plus, daca toti cei din jur s-ar purta mereu frumos cu noi, ne-ar oferi sprijin si afectiune (situatie utopica oricum), evolutia noastra ar stagna, deoarece nu am fi pusi niciodata in contact cu propriile noastre defecte si vulnerabilitati. Ele ies la iveala doar atunci cand ni se pune degetul pe rana. In ziua de azi e practic imposibil sa intalnesti o persoana care nu iti va intinde un mic test printr-o doza de rautate, lipsa de consideratie sau nesimtire involuntara. E in natura umana a fi imperfect. Dar acestea sunt testele la care suntem supusi pentru a ne evalua progresul. Cei din jur (si mai ales cei care ne pun cel mai profund la incercare) nu sunt dusmanii nostri, ei sunt invatatorii nostri.
“Daca intalnesc o persoana foarte rea
Fie ca eu s-o pot socoti ca pe cel mai mare Maestru al meu”.
(Lojong)
You know… I hate to tell you that I told you so… but I told you so
says Mr. Zen
yeah, yeah… 
Excelenta postarea!
Multam
te mai astept
Nu pot sa nu ma gandesc la o vorba de-a lui Florin Piersic inca de pe vremea cand eram pici si ma tinea in brate! Suna cam asa: ” Nu ma cert cu nimeni ca nu am timp sa ma impac”. Incerc sa-mi traiesc si eu viata cam asa…desi recunosc ca nu-mi iese mereu. Cate odata sunt si eu cu ciurda!
pai cam este o pierdere de vreme, fie vorba intre noi
time is money 
da!.. si eu ma enervez.. eu zic ca in limite normale
iar la un moment dat adica mai exact dupa ce am comis fapta nu mai intelegeam de ce am facut asta?!regretam intr-un fel caci oricum nu rezolvam nimic.. ba mai mult se incingeau spiritele si mai tare 
dar asta e.. la nervi omul uneori nu se prea stapaneste 
eu in cea mai mare parte sunt o persoana calma (da! fac parte din acei putini oameni care isi pot pastra controlul) 
iar altii ma intreaba cum de pot fi asa, cum de nu reactionez ceva mai impulsiv in situatii mai aprinse?! pur si simplu nu am chef sa fac riduri 
glumeam! am invatat sa ma stapanesc.. sau cel putin nu arunc cu foc din prima clipa si nici din a doua 
trebuie sa gandim inainte de a arunca o vorba dar dupa cum ai spus si tu conteaza intr-o oarecare masura si mediul tau.. trecutul. suntem diferiti!
Asta așa în general… da ce te faci la muncă unde nu poți fii indiferent
?
@samuan: Nu nu, asta o faci in special la munca unde esti un profesionist care nu isi pierde cumpatul
@Daniela: Ei vezi? cum tu ai putut sa inveti sa te stapanesti si altii pot, numai sa vrea. Problema e ca mintea noastra se obisnuieste cu anumite patternuri din care o scoti mai greu, mai ales daca persoana respectiva nu e chiar la prima tinerete. Daca s-a obisnuit sa o apuce toti dracii, pai asa o vor apuca… e nevoie de disciplina.
da Cami ai dreptate! un aspect important este si varsta
tu esti tanara
foloseste-te de asta 
Sunt genul care fierbe in suc propriu.. Prin natura profesiei trebuie sa ma abtin de la reactii necorespunzatoare, dar de lingusit nu as putea niciodata lingusi pe cineva, mai bine tac decat sa spun o minciuna, iar persoanele pe care nu le agreez sunt evitate.
este si de preferat sa nu avem reactii necorespunzatoare la locul de munca. un moment de impulsivitate ne poate afecta pe termen lung si chiar nu merita. subscriu la partea cu evitatul
Încerc să evit astfel de persoane, nu se merită să mă enervez pentru toate specimenele
asa e, dar din pacate nu le poti evita intotdeauna decat intr-o anumita masura
Ai dreptate…
… Inspir adanc si expir, e un fel de rugaciune zilnica… 
Si eu obisnuiam mai demult sa ma otravesc cu sentimente negative vis-a vis de astfel de persoane nesuferite, si inca mai mai simt ispitita sa o fac uneori, un procent, doua, pe-acolo… Acum le raspund cu empatie si un fel de iubire universala, pe care o invat de la plante si vietuitoare inofensive, care ne suporta de altfel pe toti, cu de toate cate le avem, si bune si mai putin bune… Ma inspir de la cer, care este acelasi pentru toti, si de la soare, care daruieste uniform lumina si caldura (desi in ultima vreme cam prea multa, dar asta e alta poveste
cam asa si eu. plantute, natura, mare, soare, pisicute dragalase, iepurasi… si uite asa
[...] este o succesiune de momente. A îl trăi pe fiecare înseamnă a reuşi. (Corita [...]
Am intalnit atat de multe persoane rautacioase/invidioase/frustrate/rele cu adevarat, incat deja nu ma mai complic sa le atrag atentia sau sa le raspund cu aceeasi moneda (desi aceasta din urma ramane o tentatie pentru mine
). Am invatat – si mi-a luat mult timp – sa pastrez o atitudine detasata (a nu se confunda cu indiferenta), calma, relax…Daca se impune, pot sa aplic si replici – usturatoare, dar la fel de calme. Crede-ma, e dezarmant 
le piere tot cheful 
Then smile and and say “what a beautiful day, isn’t it?”
Ma afecteaza intr-o mai mica sau mai mare masura rautatea celor din jur – depinde de conjunctura si de sursa – insa sunt constienta ca nu-mi sta in putere sa schimb ceva. Nu avem de ales, trebuie sa ii acceptam pe ceilalti asa cum sunt…
pai asta cam asa e… ei oricum nu se vor schimba pentru ca vrem noi. cu calm si relax