Unii dintre voi stiti deja, altii nu, dar mi-am luat animalut de companie. Nu, inca nu am pisica; pentru pisica mai am ceva tratament de facut (sunt alergica). Este un chinchilla dragalas pe care il cheama Raul si de care m-am atasat mult, cu toate ca va trebui sa-l pasez fratelui meu cand imi voi lua mult asteptata pisica.

Pot spune ca achizitionarea lui a fost un gest prea spontan ca sa stiu in ce ma bag. Vazut, placut, luat, dar odata ajuns cu el acasa mi-am dat seama ca nu stiu nimic despre chinchilla. A durat destul de mult pana am invatat ce nevoi are, ce-i place sa faca sau sa manance si trebuie sa recunosc ca are niste obiceiuri si nevoi destul de neobisnuite. Si pentru ca am observat ca exista multi doritori de un asemenea animalut, am sa va impartasesc rezultatele cercetarilor mele in domeniu.

In primul rand, este un animal nocturn, astfel ca el aproape toata ziua doarme sau se odineste in culcusul lui, ceea ce-l face un animal ideal pentru persoanele care sunt plecate toata ziua de acasa si nu au timp de joaca. Sunt foarte activi in timpul noptii, insa, si fac putina galagie pentru ca (cel putin al meu) au talentul sa-si rastoarne mereu vasul cu mancare sau sa tranteasca lemne si sa sara de pe o platforma pe alta. Nu scot sunete, insa, decat extrem de rar; sunt foarte silentiosi.

Daca nu ati pus inca mana pe un chinchilla pana acum si aveti ocazia sa o faceti, veti fi foarte surprinsi de cat de moale si groasa le este blanita. Sunt probabil cele mai fine animale din cate exista, nu degeaba blanita lor este extrem de scumpa si considerata de lux. Ca infatisare seamana la cap si bot cu iepurii si soriceii, iar la coada cu veverita. La modul in care se joaca seamana, de asemenea, tot cu veveritele. Sunt foarte agili, rapizi si le place sa se catere, sa se bage prin “scorburi” si sa sara. Motiv pentru care nu este recomanadat sa ii lasati liberi prin casa (si niciodata nesupravegheati) pana nu se obisnuiesc cu noul mediu inconjurator. Un alt motiv pentru care nu este indicat sa-i lasati liberi este faptul ca ROD. TOT, mai putin inoxul si oamenii (nu musca). Implicit, rod si plasticul, asa ca alegeti-i vase din inox.

Chinchilla este un animal foarte curat, care se spala singur. Pentru asta are nevoie de un vas suficient de mare incat sa incapa cu totul in el, in care trebuie sa-i puneti nisip special. Acest nisip ii mentine blana curata si frumoasa. In timpul “baii” este atat de adorabil! Se tavaleste in vas, se rostogoleste pe toate partile si se da peste cap cu o viteza uluitoare. Convingeti-va singuri, privind clipuletul de mai jos. Atentie mare daca nu se mai spala, asta e un semn ca chinchilla este foarte bolnav!

Cu ce se hraneste: Chinchillei ii place foarte mult fanul, de care trebuie sa beneficieze la discretie. El contine fibre si-l ajuta sa aiba o digestie sanatoasa. In afara de fan, mananca granule speciale “Chinchilla complete”, pe care le gasiti in pet shop-uri. Exista si alte tipuri de granule, dar lui Raul nu-i prea plac decat alea. Probabil sunt cele mai bune. Ce-i mai place lui foarte mult sunt batoanele cu vitamine. E in stare sa devoreze unu in cateva ore. Iar delicatesele supreme sunt stafidele. Ii plac extraordinar de mult, dar nu-i dati mai mult de 3 pe zi pentru ca se ingrasa. In general este bine sa ii supravegheati cantitatea de mancare, pentru ca el ar manca tot timpul, dar nu ii face bine (are tendinte de obezitate). Conform specialistilor, le mai puteti da alune (fara sare), nuci, seminte, morcovi sau mere. Lui Raul nu-i place nimic din ce am mentionat dar cine stie, altora le-o placea… Nu il hraniti niciodata cu ciocolata sau alte dulciuri. Il puteti omori! Apa de la robinet nu este deloc recomandata, asa ca dati-i doar apa plata.

Ce mai trebuie sa stiti este ca chinchilla este un animal dificil la capitolul socializare. Nu se intelege bine cu alte animale, nici macar cu alte chinchilla, decat daca este vorba de un partener de sex opus. Informatiile pe care le-am citit de pe internet spuneau sa sunt animale foarte iubitoare si afectuoase. Tind sa cred ca stapanii lor erau foarte atasati de animalute, astfel ca le-au oferit puteri departe de capacitatile lor reale. Nu ma intelegeti gresit, sunt absolut dragalasi si simpatici si e o placere sa te joci cu ei. Dar sunt niste rozatoare departe de inteligenta si capacitatea de intelegere a unui caine sau a unei pisici. Nu sunt mai afectuosi sau mai loiai ca niste broaste testoase . Nu sunt foarte sigura ca inteleg ei prea bine care le sunt stapanii si de la cine vine mancare. Probabil le mai dibuiesc dupa miros. Dar daca vreti afectiune, luati-va un caine!

In ceea ce priveste curatenia, o chinchilla are nevoie sa i se curete cusa cel putin o data pe saptamana, nu mai rar, iar dar defecarile trebuie indepartate zilnic. Parte buna este ca ele seamana cu niste boabe de orez si sunt complet solide si uscate, astfel ca nu pateaza, nu sunt gretoase si nu miros neplacut. De altfel, chinchilla nu miroase. Daca este ingrijita corect nici macar cusca lui nu miroase, spre deosebire de alte rozatoare. Vasul de apa si cel de mancare trebuie curatate zilnic. De asemenea, are nevoie de mancare proaspata si apa proaspata macar o data la doua zile. Nu ii dati fan uscat sau ranced, si el trebuie sa fie proaspat. Cusca trebuie sa fie din sarma, nu plastic si suficient de mare incat sa aiba spatiu de miscare, atat de verticala, cat si pe orizontala. Dimensiune minime ale unei custi trebuie sa fie de 40x40x50 cm. Cu cat mai mare, cu atat mai fericit va fi animalutul.

Inca un amanunt important de tinut minte este acela ca chinchila este un animal foarte usor stresabil. Nu se simte bine in curent, zgomote puternice sau daca i se schimba des mediul ambiant. Are, de obicei, nevoie de un spatiu unde sa se ascunda atunci cand ii este teama, asa ca este bine sa aiba o casuta a lui (de obicei din lemn sau blanita, se gasesc in unele pet shop-uri). Tolereaza, insa, bine diferentele de temperaturi, desi sufera pe canicula, pot muri la temperaturi prea joase si este de preferat sa fie tinute la o temperatura constanta de aproximativ 18°C. Au nevoie de afectiune si nu suporta sa fie vanati. Daca vreti sa nu aveti un chincilla salbatic, purtati-va cu blandete. Este usor de ademenit cu stafide sau alte bunatati care ii plac si revine mereu la cusca lui, asa ca nu este nevoie sa-l speriati fugarindu-l.

Un chinchilla traieste in medie 15 ani, dar multi depasesc si pragul de 20. Ca si alte animale de companie (si nu numai), el va poate face viata mai frumoasa, prin energia pozitiva pe care o emana si dragalasenia lui, absoarbind parca grijile si negativismul din om. Dar, ca orice animal, are nevoie de protectie si grija. Nu uitati ca un animal nu este o jucarie, ci o fiinta.