Pana acum mi-a fost greu sa-mi imaginez ca ma voi afla vreodata in ipostaza de a nu avea timp pentu tot ceea ce vreau sa fac, dar uite ca am reusit-o si pe asta. De mai bine de o saptamana tot vreau sa va povestesc despre vacanta de vis din care m-am intors si uite ca n-am apucat sa stau locului nici 10 minute cat sa insir cateva randuri. Dar in sfarsit m-am rupt putin de treburi, asa ca am revenit pe blog.

Daca in anii trecuti abia am reusit sa plec pe undeva prin tara cate un weekend, 3, maxim 4 zile, anul acesta gata! Dupa vacanta din Delta am plecat si-n Croatia. Da, stiu, este criza, cu totii o resimtim intr-un fel sau altul, dar nu mi-a pasat! Am sacrificat destui ani la acest capitol din varii motive – ba nu aveam eu concediu, ba nu avea prietenul meu concediu, ba se nimerea nu stiu ce eveniment care sa strice planurile. Nici nu vreau sa stiu cat am cheltuit pentru ca m-ar lua cu dureri de cap. Tot ce pot sa spun, insa, este ca a meritat fiecare kuna sau euro pe care le-am scos din portofel.

Dar sa incepem cu inceputul. Dubrovnik-ul s-a dovedit, inca de la prima vedere, un oras cu multi ani in fata oricarui oras din Romania. De la autobuzele cu total alt sistem de taxare mult mai civilizat si organizat decat imbulzelile ca intre vite de pe la noi, pana la punctele de informare instalate peste tot unde ai putea avea nevoie de indicatii, se vedea ca ma aflu intr-o alta lume care nu are nici o tangenta cu taraneala de unde am plecat. A fost peste asteptari, sincer sa zic, deoarece Croatia nu este membra a Uniunii Europene si, prin urmare, nu ma asteptam sa gasesc ceva la nivelul tarilor dezvoltate din vest. Dar uite ca m-am inselat.

Cetatea veche este foarte curata si restaurata, nici o piatra din strada pavata acum cateva secole nu se miscata din loc. Desi fusese semi-devastata dupa razboaie si un mare cutremur, a fost restaurata astfel ca ti-e aproape imposibil sa sesizezi ca acel oras a fost macar tinta unor atacuri cu bombe. Amprenta timpului este, totusi, vizibila cand pivesti arithectura (majortar in stil baroc) a orasului vechi. Manastiri, fortarete, fantane si palate contruite de-a lungul tarmului stancos ofera o priveliste superba de care eu inca nu m-am saturat. In cetate se poate intra dinspre centrul orasului (poarta Pile), deasupra careia troneaza o statuie a unui fost imparat al Republicii Ragusa.

Cine are rabdare sa urce cateva sute bune de trepte poate admira intreg orasul, portul, muntii si insulele din apropiere, chiar din turnul unei fortarete. De acolo puteti traversa pe sus intreaga cetate si nu va ia mai mult de o ora. De-a lungul ei veti trece pe langa cafenele deschise prin turnuri, magazine de suveniruri si pisici. De altfel, intreg orasul este plin de pisici salbatice, independente si nu foarte dragastoase.

Mijloacele de transport in comun circula foarte des si pana noaptea tarziu (2 a.m.) si te duc peste tot unde ai avea nevoie sa ajungi, iar statia principala este chiar in fata intrarii in cetate. Strada principala (Placa) traverseaza orasul vechi de la intrare pana la port si cealalta iesire, de unde cei interesati poti cumpara bilete la vapor si pleca in excursii pana la insulele din apropiere. Eu am fost pe Lokrum, la doar 15 minute de Dubrovnik. Acea insula este ca rupta din paradis: apa verzuie a Adriaticii la intersectia cu Marea Mediterana, cu pestisori si broscute testoase inotand in voie prin ea, tarm stancos cu bolovani la intrare, care desi deloc placuti la intrarea in apa (dar cu niste jelly shoes in picioare nu mai deranjeaza deloc), arata ca-n imaginile acelea minunate de desktop care te fac sa oftezi ca nu te afli acolo prajindu-te la soare pe un sezlong cu cocktail-uri servite la botu’ calului.

Insula este plina de verdeata si foarte bine ingrijita. Odata de treci de mal si inaintezi in insula ajungi sa te simti ca pe un traseu montan. Mare si munte in acelasi loc. Ce ti-ai mai putea dori? Desi padurea si vegetatia in general este lasata sa creasca in voie, fara sa poarte amprenta omului ca la noi, unde se defriseaza si se construieste pe unde se apuca un petec de pamant, Lokrum este frumos amenajata, exact atat cat este nevoie: alei frumos pietruite, toalete inrijite, o cafenea si un restaurant. Mai exista si un stand unde se vand jelly shoes si alte cateva obiecte necesare pentru plaja, dar atat. Nimic mai mult. Nu tu tiganie, tarabe, balci. Doar natura, civilizatie si liniste.

Pe insula mai puteti vedea o gradina botanica micuta dar foarte interesanta prin flora foarte diversificata – de la conifere si foioase specifice climei temperate, pana la cactusi sau palmieri originari din Australia sau Statele Unite si tot felul de plante mediteraneene. O incantare. Pentru cine are rabdare, chef si conditie fizica sa inainteze mai adanc in insula, exista si o veche fortareata care ofera o panorama minunata asupra orasului Dubrovnik. De asemenea, exista (destul de aproape) si o laguna cu apa sarata care suna mai bine decat este in realitate. La prima vedere numai cand aud laguna am chef sa ma arunc in ea si sa ma balacesc ore in sir. In practica, insa, balaceala mea in laguna s-a rezumat la o scurta intrare pana la brau in apa plina de pene de pasari si frunze de copasi plus diverse alte mizeriute mici adunate de-a lungul timpului, ca sa nu mai mentionez matasea broastei in straturi putin spus gretoase depuse pe pietrele de pe fund. Nu am mai fost atat de dezgustata de cand am intrat acum doi ani in apa de la Costinesti plina de alge si jeg.

Cel mai interesant lucru de vazut pe Lokrum sunt paunii. Multi, frumosi si deloc speriosi. Umblau linistiti cu puisorii lor cu tot prin toata insula, printre oameni, pe alei, pe plaja. Mai ca trebuia sa fii atent sa nu calci din greseala pe unu. Pacat ca nu si-au deschis coada, am tot asteptat…

Revenind la Dubrovnik, trebuie mentionat faptul ca au o bucatarie putin spus gustoasa. Mai mult decat atat, este foarte greu sa gasesti un loc unde nu se gateste extraordinar. Eu una nu am intalnit asa ceva, desi am incercat multe localuri. Pot spune ca am mancat cel mai bun pui, cele mai bune supe, cele mai bune paste si cea mai buna pizza din viata mea. De fructele de mare nu mai vorbesc, croatii sunt maestri la caracatite, scoici sau homar! Totul pregatit cu atentie si respect fata de client. Recomand cu caldura restaurantul/terasa Dubravka (chiar in dreapta inainte de intrarea Pile in cetate) pentru cei care vor vizita Dubrovnikul. Daca mergeti seara, cu putin noroc, veti avea parte de muzica live cantata de o formatie cu o solista care are o voce de va dau lacrimile. De altfel, muzica live se cam practica in Dubrovnik din ce am observat. Am avut intr-o seara placerea sa ascult o mini-orchestra imbracata in costume medievale traditionale Ragusa cantand Mozart si alte cantecele din repertoriul unor mari compozitori de muzica clasica. Aproape ca nu mai vroiam sa plec de acolo, dar la un moment dat am fost nevoita sa o iau din loc, intrucat au terminat ei cantarea.

Magazine cu suveniruri sunt peste tot in cetate si nu numai. Multe articole se repeta prin mai multe magazine, dar sunt si unele diferite si mai speciale care merita atentia celor pasionati de cumparaturi , cum ar fi un magazin de bijuterii cu sidef si pietre pretioase pe strada Od Puca, un magazin care imprima tricouri cu o gramada de modele (imprimeul este de foarte buna calitate) pe aceeasi strada, un magazin de carti unde puteti casi niste carnetele atat de frumos copertate ca nu veti rezista sa nu va cumparati unu (eu cel putin am fost cucerita pe loc) la capatul strazii Placa, spre port, sau o taraba (chiar la intrarea Pile) cu obiecte din sticla pictata (vaze, scrumiere, suporturi pentru lumanari, etc., foarte frumoase si de bun gust. Apartinand tot de restaurantul Dubravka este si un magazin de suveniruri pe colt, inainte de intrarea Pile, unde iarasi puteti gasi obiecte de foarte buna calitate, de la esarfe de matase, bijuterii cu pietre pretioase sau perle, portofele si genti din piele foarte frumoase, sticlute si flaconase cu tot felul de chestii in ele, carti ilustrate despre Croatia si diverse maruntisuri, dar de bun gust. In cetate gasiti, insa, cam orice ati vrea: cani, stagulete, magazine cu articole de inot sau pescuit, scuba diving, etc., sticlute cu bauturi traditionale croate, uleiuri de masline, tot felul de combinatii de paste de masline si alte dracii, condimente sau gustari specifice locului, creme, lotiuni, statuete din piatra reprezentand diferite obiective turistice din cetate, cum ar fi turnuri de fortarete, fantani, corabii de pirati sau manastiri. Sunt atat de multe magazine pline de atractii, incat va vafi greu sa va decideti ce sa cumparati. Sau veti face ca mine si veti cumpara din toate .

Trebuie totusi sa stiti (daca nu ati aflat deja) ca Dubrovnik-ul este foarte scump. Totul costa cam dublu decat la noi, daca nu mai mult… muuult mai mult. Am dat niste sume uriase pe lucruri pentru care in tara nu as fi platit in vecii vecilor. Noroc ca erau toate in kuna si imi era lene sa tot fac conversia in minte. Totusi raportul calitate-pret se poate spune ca se pastreaza, daca luam in considerare serviciile mult superioare si produsele de calitate incontestabil mai buna decat gasesti la noi in statiunile turistice si chiar prin orasele mari. Iubitorii de munte pot lua telecabina spre muntele la poalele caruia este construit orasul. Eu nu am mai facut-o si pe asta, dar sunt convinsa ca experienta in sine si panorama merita deplasarea. Amatorii de sporturi nautice ar fi in elementul lor acolo, intrucat se poate practica orice le pofteste inima. Se organizeaza si excursii cu foste corabii vechi de pirati sau partide de calarie. Biciclistii ar fi si ei fericiti, pentru ca ar avea pe unde sa se plimbe, inclusiv sa inchirieze biciclete (se organizau si curse pe cateva insule pentru cei pasionati si mai competitivi din fire ).

Alte mici atractii locale ar fi: o femeie imbracata in costum de pirat inconjurata de papagali mari colorati pe care turistii ii puteau lua pe mana si mangaia (pe gratis, desi exista o cutie in care cine dorea putea lasa niste maruntis), si niste militari imbracati in costumele traditionale Ragusa care defilau pe Placa de la un capat la altul in fiecare seara la aceeasi ora (7 parca).

Litoralul croat este pietros, majoritatea plajelor sunt de fapt stanci sparte, de unde incepe marea, iar intrarea in mare este un labirint draut amenajat de scari care te duc pana la apa. Problema apare la cei care nu stiu sa inoate, intrucat apa este foarte adanca inca de la “mal”. Exista si o portiune foarte mica de plaja “traditionala” , la iesirea Ploce, unde au si cei care nu stiu sa inoate sansa sa se balaceasca in Adriatica. Interesant la plajele lor este faptul ca nu au scoici si nisip. Doar pietre, dar ce pietre! Sunt colorate foarte viu – albastru, verde, galben, rosu, iar unele au si modele – buline, dungi, pete… de obicei albe sau negre. In magazine se gaseau de vanzare si scoici, dar probabil sunt aduse de undeva din larg. La mal nu vedeai fir. Si daca vroiai sa stai sa lenevesti in adevaratul sens al cuvantului la plaja, puteai folosi un pat. Da, ati auzit bine, pat pe plaja. Cu perne cu tot .

Una peste alta, merita. E un oras minunat cu imprejurmi superbe. Daca punem la socoteala si restort-ul hotelului de 5 stele (care e un paradis pe pamant) la care am stat, as putea spune ca a fost o vacanta de vis, asa cum va doresc si voua sa aveti sau sa fi avut. Si fiindca e sfarsit de vara, imi fac un bilant. Desi am pierdut festivalul Artmania de la Sibiu (si mi-e tare dor de Sibiu) si concertul Iron Maiden (pe care i-am mai vazut, ce-i drept) de la Cluj (si mi-e tare dor si de Cluj), am vazut ceea ce-mi doream de ani de zile: Metallica, Slayer, Megadeth si Alice in Chains la festivalul Sonisphere, Delta Dunarii si Croatia, alaturi de iubitul si prietenul meu cel mai bun. Sunt cu adevarat fericita! Sau cel putin eram inainte sa pun din nou piciorul pe pamant romanesc. Socul este de proportii, totul pare gri sters si lasat in paragina, iar oamenii se poarta ca niste animale in staul. Culmea, ma simteam mult mai “acasa” printre straini. Dar din pacate casa mea e printre melteni. Macar mi-a ramas amintirea, pozele si mormanul de suveniruri care stau drept marturie a vizitei mele in paradisul acele verde si linistit, unde nimeni nu vorbea romaneste…