S-a dus, mon cher
Poate are si Providenta ceva de-a face cu asta, dar am ajuns destul de devreme sa ma impac cu ideea ca totul in viata are un termen de expirare. Eu, tu, parintii, papagalii, pisicile, cateii si absolut orice altceva, inclusiv planeta pe care ne ducem veacurile. Te nasti cu o speranta de viata de X ani si stii ca nu vei putea depasi cu mult termenul nici in cele mai optimiste scenarii. Te duci la pet shop si-ti cumperi un animal despre care stii din start cati ani o poate duce. Evident, o pierdere e dureroasa, si cu cat e termenul mai indepartat, cu atat ne atasam mai profund. Totusi nu cred ca e cazul sa facem o drama infinita dintr-o simpla expirare de termen la care oricum ne asteptam. Viata nu cruta pe nimeni si continua indiferent daca ne place ideea sau nu, la fel cum inceteaza fara a ne cere parerea, uneori si inainte de termen.
La fel si relatiile interumane, doar ca aici problema se complica nitel, pentru ca termenul de expirare este o necunoscuta. Totusi, nici ele nu dureaza vesnic si daca ne straduim putin, ne putem chiar da seama cand ele incep sa stagneze, sa se disipeze, dupa care te trezesti ca iesi de unul singur din ele, sau avand alaturi pe alte persoane. E cursul firesc si merge numai inainte. Ce mi se pare anormal e ca trecutul sa apara subit in viitor, revendicandu-si o etapa demult incheiata. Sa nu fie cu suparare, dar sunt o persoana care crede cu fermitate in principiul supei reincalzite care nu mai are niciodata acelasi gust de altadata, ba mai mult, daca trece prea mult timp risti sa o mananci asa in putrefactie, te poti alege cu o adevarata toxiinfectie. Motiv pentru care nu sunt interesata sa resuscitez cadavre. Sa lasam mortii sa se odihneasca in pace.
Exact supa reincalzita nu are acelas gust, dar in cazul oamenilor cred ca merita o a 2-a sansa…asta daca observi ca merita cu adevarat persoana. Poate si tie daca ai gresi ti-ar place sa ti se acorde a 2-a sansa si poate atunci ti se va intoarce spatele…
desigur, o a doua sansa merita acordata in multe cazuri. dar eu vorbesc aici de relatii de mult incheiate… ani de zile (nu de dragoste neaparat), timp in care viata ta a luat-o intr-o alta directie si simti ca acel om,oricat ai vrea sa reiei legatura cu el, nu mai tine de prezentul tau, nu mai e la fel, nu mai aveti mai nimic in comun.
In legatura cu oamenii cred ca e mai bine singur de unul singur decat singur in doi!
Dar…mi-ai amintit de un banc cu Ceausescu!
Vine un sef de stat la Ceusescu in vizita si ii face cadou o broasca testoasa! Ceausescu se uita la ea si intreaba! Dar cati ani traieste? Vizitatorul ii raspunde ca ajunge la 150 de ani. La care Ceausescu: Atunci nu o vreau ca ma atasej de ea si dupa aia cand moare o sa-mi fie greu!
hihihi
Da! Asa este! Supa reincalzita s-ar putea sa nu mai aiba acelasi gust! Am mai intalnit relatii (de dragoste cica) carora si-au dat daca pot spune asa mai multe sanse nu doar a doua, si dupa fiecare sansa tot nu se schimba ceva.. mergea prost! Dar pana in acest punct s-a suferit mult, nervi si tot tacamul. E chiar inutil sa-ti mai bati capul cand observi ca nici dupa a doua sansa tot nu merge! Nu zic, sunt si relatii care s-au cizelat dupa a doua sansa si e foarte bine cand totul se termina cu bine!
Dar relatii de acum ani de zile sa revina.. oh, e mai greu sa fie asa cum erau candva indiferent care a fost finalul acelei relatii. Cred ca sansele sunt destul de minime.
mai ales daca esti o persoana care pune la suflet. Problema chiar aici e, caci atunci cand nu merge ceva, e foarte greu sa te descotorosesti de acel cineva de teama sa nu ranesti dar ar fi bine ca atunci cand nu merge ceva.. sa faci miscarea de “out” la inceput.. mai tarziu va fi din ce in ce mai greu. Daar, suntem oameni si mereu avem tendinta de a gresi si in final mereu va rezulta suferinta din ambele parti, fiecare avand partea lui de vina. Eu nu cred ca ea sau el era vinovatul ci amandoi deorece nu au simtit, sau amagit inca de la inceput vrut sau nevrut.. e pur si simplu vina lor si tot ce au de facut e trebuie sa accepte acea despartire pentru binele amandurora.
Apropo de atasament.. E greu sa nu te atasezi de cineva
Eu stiu ce zici. Uneori e bine sa mai acorzi o sansa, alteori nu e cazul pentru ca stii deja rezultatul. Eu totusi ma refeream la lt tip de relatii, genul care se stig in timp, fiecare isi vede de propriul drum separat, iar dupa un timp apare problema unei reluari a respectivei relatii (nu ma refer la cele de dragoste, desi poate unii s-au confruntat si cu asemenea situatii), ci pur si simplu la oameni din viata noastra, colegi, amici, prieteni, vecini, cunostinte
Eu cred ca tre sa lasam lucrurile sa ramana stinse atunci cand vedem ca viata acolo ne-a dus. Nu are nici un sens sa speri sa readuci la viata cenusa. S-a dus, asta e, moving on.
La atasament eu personal nu am o problema, pentru ca nu sunt genul de om care pune la suflet. e adevarat, au fost cazuri (le numar pe degete) cand si eu m-am atasat si mi-am luat teapa ca sa zic asa, pentru ca persoanele de care m-am atasat mi-au infipt cutitul in spinare ciar cand ma asteptam mai putin, metiv pentru care nu mai sunt adepta atasamentului. Imi pot fi simpatice multe persoane, tin la cateva dintre ele, dar nu ma mai atasez si ma obisnuiesc cu ideea ca si acele persoane nu or fi pentru totdeauna in viata mea. Yoda din Star Wars avea o vorba foaaarte inteleapta: “you have to train yourself to let go of everything you fear of losing”
adica sa renunti la atasament. Si da, suntem oameni, mai ne atasam, mai gresim, mai ranim pe alti oameni care s-au atasat de noi. dar asa e viata…