Nu stiu ce se intampla in ultima vreme dar observ cum cuplurile pe care le cunosc (nu chiar toate, dar multe) se destrama, ceea ce ma duce cu gandul la fostele mele despartiri. O prietena imi spunea candva ca ma admira pentru felul in care am trecut atat de repede peste fiecare despartire. M-a uimit profund ceea ce mi-a spus, pentru ca ce-mi amintesc eu e ca durea crunt. Nu vad nimic admirabil in a suferi ca un caine dupa o relatie in care pusesem tot sufletul. Adevarul e ca durerea e inevitabila cand exista sentimente la mijloc. Deci in consecinta, acest post se refera strict la relatiile in care s-a investit si s-a pierdut, nu la cele in care nu s-a investit si, implicit, nu avea ce sa se piarda. Scopul lui este de a aduce un strop de lumina si speranta celor care trec prin momente grele si se simt pierduti.

Ca sa o luminez cu aceasta ocazie si pe prietena mea S. care ma admira, am incercat sa imi dau seama de ce spune asta. Sunt oameni care plang si stau distrusi si luni de zile dupa o despartire, pe cand mie imi lua cel mult 2-3 saptamani. O fi mult, o fi putin?… Eu n-as putea spune, pentru ca din punctrul meu de vedere si 2-3 saptamani reprezinta cam multicel. Nici nu cred ca e bine sa judeci si sa spui ca e aiurea sa suferi mai mult. Depinde de la caz la caz, de la om la om. Cert e ca pragmatismul din mine si gandirea rationala post-vindecare imi spunea de fiecare data un singur lucru. S-a terminat, deci orice zi in plus pe care o pierzi plangand dupa ceva ce nu mai este, e o zi pierduta din viata ta. Asa ca aduna-te, ca oricum nu ai incotro decat sa mergi inainte.

Pacat ca nu exista gandire pragmatica in suferinta, asa ca este cu atat mai greu sa te motivezi cand simti ca efectiv nu poti. Gresit, de putut, poti. Nu vrei. Si asta pentru ca nu alegi ca accepti. Cel mai dificil lucru posibil dupa o despartire este sa accepti ca relatia nu mai merge/ca el/ea nu te mai vrea ca iubit(a)/ca el/ea nu este ceea ce cauti de la un/o partener(a)/ca nu va potriviti suficient. Cea mai intalnita tendinta este imbatatul cu apa rece, ca poate e doar o faza, dar se va intoarce/ se va schimba/ ne vom impaca. Sunt si cazuri cand acest lucru chiar se intampla si despartirea nu face decat sa ofere un dus rece celor doi pentru ca intelege ca fac niste greseli din care pot invata, dupa care relatia se sudeaza si merge mai bine ca oricand. Dar astea sunt cazuri rare, iar exceptiile nu constituie regula.

Cel mai important pas ar fi acceptarea si rabdarea, care la unii vine natural, fiindca asa le e natura, la altii vine odata cu experienta, iar la altii nu vine niciodata, din pacate. In cazul meu, ele au venit odata cu experienta. Dupa o buna perioada de imbatare cu apa rece la finalul primei mele relatii, am bagat la cap si mi-am constituit o regula, care nu aveam de unde sa stiu daca este una universal valabila sau care se poate aplica numai in cazul meu. Asa ca am aplicat-o de una singura. Pe scurt, regula mea a fost catalogata drept egoista, nesimtita si mult prea dura, deci de neaplicat, evident.

Pe larg, regula mea suna cam asa:

1. Jelesti. L-ai iubit, te-a iubit, a fost frumos, si acum nu mai e N-ai chef sa mananci, nu manca. N-ai chef sa dormi, nu dormi. Ca pana la urma tot adormi pentru ca vei obosi de atat jelit. Si te vei satura sa stai ca o vegetala si vei incepe usor usor sa te aduni si sa mananci.

2. De indata ce esti in stare de un strop de ratiune, aminteste-ti ce nu mergea. Dar fii sincer, pentru ca sigur era ceva. De obicei, destul de multe cevauri. Diseca-le si accepta-le, pentru ca exista si nu iti sta in putere sa le schimbi. Nu lasa idealismul sa-ti sopteasca la ureche ca “hai ma ca poate totusi…” Nici un poate, nimic. Nepotrivirile exista.  Priveste-le in fata.

3. Repeta-ti in gand de cate ori poti pana pricepi cu adevarat, ca S-A TERMINAT. Dupa ce te plictisesti sa ti-o repeti si chiar accepti ceea ce-ti spui, treci la pasul urmator.

4. Rupe orice contact cu el/ea. Ai obiecte de la el/ea? Daca nu vrei sa le arunci pentru ca nu-l(o) urasti din varii motive, pune-le frumusel intr-o cutie si ascunde cutia undeva unde este 100% sigur ca nu vei avea acces la ea. Ca de exemplu la o prietena sau un prieten acasa. Ai mesaje de la eu/ea? Pune mana si sterge-le. PE TOATE! Il(o) ai in lista de messenger? Sterge-l(o). Il(o) ai pe facebook? Sterge-l(o). Aveti poze cu el(ea)? Stergeti-le. Sunt convinsa ca le aveti si numarul de telefon. Da, il stergeti. Nu va speriati, e doar o manevra provizorie pana cand nu veti mai fi tentat sa le scrieti mesaje lacrimogene sau idioate pe care le veti regreta amarnic pe urma si pana cand toata drama va disparea si veti fi in stare sa priviti un mesaj/un animalut de plus/niste fraze sau statusuri fara sa va apuce plansul sau sa le interpretati ca pe un fel de “vrea sa ne impacam, inca ma iubeste”. Si sa nu imi spuna cineva ca poate sa se uite pe pagina aia sau sa citeasca niste randuri de la X fara sa le interpreteze prin prisma sentimentelor, ca sa nu mai vorbesc de o conversatie la telefon sau face-to-face, ca n-am sa-l cred in vecii vecilor.

5. Fii increzator in tine, in ceea ce meriti de la viata si in ceea ce esti. Nu fi deprimat ca nimeni nu te va mai iubi niciodata si viata s-a terminat pentru ca relatia AIA a esuat. Nu este nici pe departe sfarsitul lumii, iar daca nu a mers inseamna ca nu e el omul potrivit pentru tine si nu este nimeni de vina pentru asta. Nu cadea nici in extrema cealalta, incercand sa pozezi intr-o/un seducatoare plina de incredere, transformandu-te in ceva ce nu esti, implicandu-te in diverse aventuri sau relatii numai ca sa dovedesti ex-ului(ei) ca esti mai bun(a) decat el(ea) sau ca ai trecut peste mult mai repede decat el. Nu sunteti intr-o competitie.  Insasi intentia de a face asta demonstreaza ca inca nu ai trecut peste, ba chiar mai ai cale lunga. Despartirile dor, asa cum spuneam si la inceputul articolului. Este nevoie de ceva timp pentru ca rana sa se inchida. Aveti rabdare, nu va grabiti. Nu va aruncati in relatii-tampon cand inca inima va e data sau rupta in bucati si nu va folositi de un om care nu are nici o vina pentru rana voastra si de asemenea nu aveti ce sa-i oferiti. Nu ar fi nedrept doar sa cereti, cand nu aveti nimic de oferit? De asemenea, nu trageti concluzia ca toate femeile sau toti barbatii sunt la fel si e mai bine sa nu mai aveti incredere in nimeni, pentru ca fara suparare, e gresit. Fiecare om este diferit si unic in felul sau, la fel cum a invata din niste greseli nu este tot una cu a arunca toata vina pentru ele pe cealalta persoana. Nu uitati ca fara incredere nu are nici un sens macar sa incepeti o relatie.

6. Lasati un timp sa treaca si incercati sa nu aveti resentimente, pe cat posibil. Cand va veni ziua in care va veti veti putea gandi la omul acela alaturi de o alta persoana si chiar veti zambi si-i veti dori fericirea, atunci il puteti readauga in agenda, pe facebook sau pe unde il mai aveti, puteti scoate si cutia aia si folosi obiectele respective, pentru ca nici unul din ele nu va mai fi o bomba cu ceas gata sa va fata tandari. Puteti chiar sa iesit la o cafea amical, cu conditia ca ambele parti sa fi depasit ruptura.

Dupa un timp, desi regula functiona extraordinar de bine, am inceput sa ma intreb daca nu cumva sunt chiar asa de egoista, inumana si dura. Asa ca am incercat sa nu o mai aplic. A fost cea mai mare greseala pe care am facut-o in viata mea si daca ar fi sa aleg un anume moment de care mi-e rusine din viata mea, l-as alege cu ochii inchisi pe acela. Cum am procedat? Pai nu i-am mai sters pozele, bietul baiat, ca doar era asa de dragut… si vai ce aratos mai era, of ce ochi… ce muschi… si ce destept si cult mai era si iata cum ma focalizam numai pe partile bune, lasand in umbra exact motivele care au dus la ruptura! Nu i-ai sters nici mesajele ca ce frumos mai scria si cat dor ii era de mine.. acu o luna sau doua… Si nici numarul de telefon nu i l-am sters si ups cum m-am scapat sa-l sun, dupa care evident m-am simtit mai penibil ca oricand. Si nu m-am putut abtine nici sa-l pui intr-o cutie obiectele pe care mi le oferise cu atata drag, cum as putea sa le arunc undeva intr-un colt uitat de lume? Doar mi-s atat de dragi… Si iote cum ma busea plansul de fiecare data cand le luam in mana. Si nu puteam sa accept ca nu mai merge si nu ne vom mai impaca. Cum as putea cand ii vedeam toate statusurile care sigur faceau referire la mine! Sau ce scria pe blog sau statusurile de pe mspace… da, sigur se mai gandeste la mine Siiiiiigur ca da. Pana cand am slabit ca un schelet pentru ca nu mancam, am facut niste cearcane violete, si nu pentru ca era trendy movul, ci pentru ca nu mai dormeam si-mi inecam amarul in absint si ma plangeam prietenilor mei S. si T. care nu mai stiau bietii de ei ce sa faca sa ma readuca la realitate.

Pana cand a venit si ziua cand am realizat ca ajunsesem mai jos decat fusesem in toata viata mea cumulat, ca sunt absolut penibila si m-am facut si de rasul curcilor. Mi s-a facut tare dor atunci de regula mea cea egoista, inumana si nesimtita. Vai ce-as mai fi dat in momentul ala sa fi fost cea mai egoista, nesimtita si inumana persoana de pe pamant. De preferat cu vreo 3 luni inainte. Cred ca nici pana in prezent nu mi-am iertat complet gafa. Dar in mod sigur am invatat un lucru. A dori sa-ti revii la viata nu e egoist, ci cel mai bun lucru pe care il poti, si trebuie! sa il faci pentru tine. A avea suficienta vointa incat accepti situatia si sa-ti doresti cu adevarat sa depasesti acel moment dificil nu e nesimtire, ci curaj. Iar a pune o relatie defuncta si un om fata de care nu poti fi rationala si obiectiva pe planul doi nu este inuman, ci necesar pentru a-ti pastra integritatea psihica.

Poate ca unii dintre voi vor considera, asa cum au facut-o si altii, ca regula mea e stupida si inumana si toate celelalte insirate deja. Dar din punctul meu de vedere este singura cale de a iesi cu capul sus din ceva care te-a zdrobit.

Morala adiacenta: nu derogati niciodata de la ideile si principiile in care credeti cu adevarat, indiferent cine ce parere are despre ele, pentru ca singurii care vor plati scump veti fi chiar voi.