Candva demult, adica aproximativ acum 6 ani, imi cumparasem o carte intitulata “Ma dau in vant dupa cumparaturi” (dupa care s-a facut ulterior si un film), cu intentia de a o citi in loc de revista pe tren. Cele 9 ore de la Bucuresti la Cluj m-au indemnat spre ceva mai voluminos decat o simpla revista. Da, recunosc, nu a fost nici pe departe un Saramago, dar m-a amuzat mult mai mult decat m-as fi asteptat, si asta mai ales pentru ca, dupa cum unii dintre voi bine stiti, eu sunt o persoana careia ii place foarte mult sa cumpere, asa ca ridicolul situatiilor in care se baga eroina cea shoppaholica mi-au mers direct la suflet .

Nu va speriati, eu nu sunt chiar o shoppaholica si nu intentionez sa va convertesc la shoppaholism. Departe de mine gandul. Totusi nu poate sa nu ma intristeze putin cand mai aud pe la amici, cunostinte, prieteni, ca nu pot sa sufere cumparaturile. Nu pot sa nu intreb pe jumatatea dezumflata… “de ceeee?” cum poate sa nu va placa? La fel de bine ma pot intreba si ei pe mine “de ce iti place porcaria aia?” Si nu sunt putini cei care zambesc cu subinteles cand imi vad luminitele din ochisori atunci cand incep sa vorbesc despre cumparaturi.

O scena simpatica din film se petrece atunci cand toate minciunile si scenariile pe care dom’soara cu pricina le construise ies la iveala, odata cu pasiunea ei arzatoare si dusa la extrem pentru cumparaturi. Cand este intrebata de ce a facut ceeace a facut, de ce a cumparat ca o maniaca pana a ramas fara nici un leu si ingropata in datorii pana in gat, ea raspunde: “Because when i shop, the world gets better”. Acum, lasand la o parte inconstienta pe care orice adult cu discernamant ar trebui sa o sesizeze, replica ei este cat se poate de adevarata.

Pentru ca tot am blog si, implicit, oportunitatea de a-mi exprima parerile prin intermediul ei, am sa argumentez in favoarea acelei replici . Nu, lumea nu devine mai minunata pentru ca cineva intra intr-un magazin si da cu cardul, copiii din Somania nu primesc automat mancare, SIDA nu e eradicata instantaneu si nici mai multe scoli nu sunt amenajate. Nu lumea in sine este cea care devine mai buna, ci lumea noastra, cea pe care fiecare si-o construieste si in care traieste, cea in care perceptia despre sine joaca un rol crucial in ceea ce tine de perceptia realitatii din interiorul si din afara lumii sale.

Ma refer la stima de sine, iubirea de sine, impacarea si multumirea. Personalitatile noastre mirifice si extraordinare nu circula singure pe strada, astfel incat sa se observe de la un kilometru ca sunt niste suflete deosebite. Ne place sau nu, ele sunt bine pozitionate in creier, care se afla in cap, care la randul lui se afla atasat la corpul nostru. Cu alte cuvine, ne place sau nu, trebuie sa avem grija de corp, pentru a avea grija de minte. In buddhism, corpul este considerat templul in care traim intreaga noastra viata, asa ca este de datoria noastra sa-l pretuim.

Pe de alta parte, un cadou valoros impachetat intr-o punga de Carrefour sau hartie de ziar nu lasa tocmai cea mai buna impresie, macar la prima vedere. O sa spuneti poate ca nu are importanta ambalajul, ci continutul. Partial de acord, partial nu. Da, bineinteles ca este continutul cel care conteaza, dar iti vine sa deschizi un pachet urat? Aparentele conteaza si ele intr-o anumita masura, la fel cum haina face pe om in anumite circumstante. Si aici as putea sa va dau multiple exemple. Poate sunt si unii oameni care ii trateaza pe toti in mod egal, dar majoritatea nu o fac, si de vor, pentru ca oamenii judeca. In functie de cum arati, asa te vor si servi.

Nu pledez pentru multumirea celorlalti, insa uneori cred ca oricine si-ar dori sa-si rezolve problemele mai repede si mai usor, fara sa fie ignorat, plimbat prin o mie de locuri sau luat peste picior. In cazurile astea, exteriorul conteaza. In plus, in viziunea mea, exteriorul ar trebui sa reflecte interiorul, iar daca nu o reflecta se vede. Atunci cand exteriorul reflecta interiorul, imaginea proiectata este armonioasa, altfel pune in umbra exact persoana, cadoul din interiorul ambalajului.

Cand cumpar, lumea mea devine mai buna, pentru ca primeste elemente de noutate, rupe rutina deja instalata sau pe cale de a se instala, se improspateaza si isi intareste acea armonie de care vorbeam mai sus. Implicit, imaginea despre sine se imbunatateste. Nu trebuie sa ai stima de sine joasa pentru a o imbunatati; intotdeauna este loc de mai bine Iar schimbarile in bine aduc mereu o gura de aer proaspat, incredere si chiar fericire. Grija fata de sine te determina automat sa te concentrezi pe tine, intre toate acele ore din zi in care te concentrezi pe orice altceva. E bine sa nu uiti de tine si sa te cinstesti ori de cate ori ai ocazia. Cineva m-a invatat de cand eram mica sa caut fericirea in lucrurile marunte, dar sa nu ma astept ca ea sa dureze, de aceea trebuie reimprospatata, fara sa traim cu iluzia ca ceea ce tinem in mana intr-o clipa prezenta va dura vesnic. Focalizandu-te mereu pe lucruri noi si mici din viata, ai sanse foarte mari sa traiesti o viata foarte fericita.

Asa cum in copilarie mirosul de mar copt cu scortisoara, ceaiuri de toate felurile, crema de zahar ars, prajituri si cate si mai cate imi mangaiau simturile, la fel se intampla acum cu miroul de piele noua, ciocolata calda aromata, un parfum si alte asemenea. Ele nu s-au pierdut, ci doar s-au completat si continua sa se completeze cu alte elemente noi. Cand eram copil ma bucuram de o papusa noua si alte jucarii pe care le primeam. Acum nu le mai primesc, ci mi le cumpar . In functie de buget, fiecare isi poate satisface mici placeri. Nu e nevoie sa ajunci cu bani in nestire pentru asta si nu incurajez cumparaturile doar de dragul cumparatului sau pentru ca nu te poti stapani. Asta da deja in patologie si se trateaza la psiholog. Cartea si filmuletul au fost dragute ele asa, insa gluma e gluma si realitatea e realitate.

Din cand in cand nu strica, totusi, sa iti amintesti cum e sa te indragostesti… de o  prajitura cu ciocolata, de un pantof frumos, de o crema parfumata, sau orice altceva . Eu iubesc cumparaturile pentru ca prin ele imi aduc de fiecare data cate un omagiu pe care simt ca-l merit, iar asta ma face sa ma simt excelent in pielea mea si-n lumea mea proprie pe care continui sa o innoiesc. Imi plac pana si cumparaturile curente pentru casa si mancare, din acelasi motiv. Ma folosesc de ele pentru a-mi satisface poftele si a-mi amenaja cat mai confortabil ciubul in care-mi duc existenta.