Se mai duce inca un an si iata-ne din nou facand bilanturi de final si gandindu-ne la ceea ce ne-am dori sa realizam in noul an. Incep ca cred ca avem nevoie de finaluri pentru a ne recapata energia si tenacitatea necesara unui nou inceput. Sau mai bine zis, avem nevoie sa credem intr-un nou inceput, desi daca e sa fim sinceri si realisti, nu exista nici un final de an si nici un an nou, ci doar niste zile care se succed. Dar cat de epuizant (mental) ar fi sa traim o viata continua, zi dupa zi, adica acel vestit carpe diem, fara a avea nici o limita mentala pentru timp. Mare inamic al omului, timpul, ne da posibilitatea sa ne tragem sufletul din cand in cand, periodic, pentru a nu claca. Depindem de el ca de aerul pe care-l respiram. Oare cum ar arata lumea fara ani? Probabil ne-am stabili o noua limitare cel putin la fel de importanta, pentru ca nu-s multi oamenii care ar putea trai fara sa astepte finalul luni/anului/ sau schimbarea de prefix etc.

Oare omul s-a nascut setat pe indatoriri si termene de predare? Oare daca nu ne-am impune niste limite temporale nu am mai realiza nimic, sub tentatia amanarii? Cert e ca societatea in care traim nu ar mai putea functiona fara aceste conventii. Majoritatea nu ar mai lucra cu prea mult spor pentru ca… unde-i graba? Totusi, cel putin de la o vreme incoace evit sa generalizez, pentru ca lucrurile nu sunt cam niciodata albe sau negre. Extremele nu sunt atinse mai niciodata, asa ca nuantele devin extrem de subtile si relative. Poate ca si fara aceste limitari care ne dau ocazia sa ne uitam periodic in spate si sa ne autoanalizam viata am face ceea ce ne dorim la un moment dat, dar faptul ca avem ocazia sa facem ordine in propria viata ocazional ne ajuta sa ajungem mai repede si mai usor la ceea ce ne dorim pentru viitor. Ca si curatenia generala dinaintea Craciunului – ceea ce neglijezi restul anului rezolvi pe final, pentru a te bucura aerul proaspat al propriei locuinte. Dar oare n-ar fi mai inspirat sa curatam constant?

Anul trecut am alcatuit si eu o lista solicitata de o leapsa (desi nu cred in eficienta acestor liste si nu obisnuiesc sa le intocmesc), cu toate ca nu am trecut in ea decat ceea ce aveam in plan sa realizez, nu ceea ce imi doream, la care visam sau mi-ar fi placut, fara sa am vreo certitudine sau probabilitate mare ca se va concretiza. In acea lista trecusem:

- sa ma mut in casuta mea proprie si cu al meu prieten;

- sa invat sa cant bine la chitara, e cazul, ca prea o lalai;

- sa merg in Delta;

- sa  plec mai mult in excursii aventuroase prin tara, pentru ca sunt atatea locuri frumoase pe care inca nu le-am vazut;

- sa invat mai mult design interior;

- sa-mi continui seria de fotografii macro pe care sa le includ intr-o carte;

- sa evoluez, ca om, profesional, dar si la capitolul pasiuni/hobby-uri.

Cu exceptia cantatului la chitara care inca e departe de bine (desi un progres s-a realizat ), le pot bifa cu incredere pe toate. M-am mutat cu iubitul, am fost in Delta, am plecat in fel de fel de excursii, unele spontane, altele planificate, am mai studiat design, am facut si carticica de macro si am evoluat atat pe plan personal (unde era destul de evident pentru ca orice om se mai cizeleaza de la an la an), cat si profesional.

Nu am sa alcatuiesc si acum o lista pentru ca, asa cum am mentionat mai sus, eu nu cred in ele si in eficienta lor. Fiecare dintre noi are probabil niste dorinte mai marete si bine conturate pe care oricum le urmareste si le pastreaza vii in minte. Dar de asemenea, fiecare viata are o mare doza de neprevazut. Cum spunea Forest Gump, “life is like a box of chocolates, you never know what you’re gonna get”. E bine sa nu fim atat de focalizati pe anumite obiective si sa ajungem sa ne traim viata ca pe un to do list. Atata timp cat lasam loc pentru surprize, multe dintre ele vor fi foarte placute. Dar desigur, depinde de felul in care stim sa le primim. In filosofia zen exista o vorba: “Orice zi este una buna pentru omul intelept”.

Anul trecut am alcatuit o lista destul de lunga cu invatamintele pe care le-am tras in acea perioada. Anul acesta nu am sa le insir pe toate, in special pentru ca pe majoritatea le puteti regasi in diferite posturi chiar aici pe blog. Am sa ma opresc, insa, asupra unei lectii, care ar putea fi comunicata si sub forma unei cunoscute zicale din popor: ce semeni, aia culegi. Nu te poti astepta sa ai trandafiri in gradina, cand ai plantat cactusi sau buruieni.

Acestea fiind spuse, va doresc un An Nou plin de iubire pentru voi insiva. De acolo pornesc toate, inclusiv sanatatea.