Anul acesta am parte de cel mai frumos Craciun din cate imi pot aminti, cu toate ca unul din ingredientele pe care le-am considerat intotdeauna de baza pentru niste sarbatori de iarna reusite a lipsit si inca lipseste: zapada. Nu a nins decat foaaarte amenic acum cateva zile, a dat cu lapovita inca o zi si nu ne-am ales decat cu o mare mocirla si vreme ostila exact in zilele in care am alergat de nebuna prin tot orasul pentru a cumpara cadouri.

Din lipsa de timp, am fost nevoita sa transform procesul cautarii, alegerii si cumpararii cadourilor pentru fiecare persoana in parte, intr-un maraton heirupist de “cumpara totul acum, pentru ca nu mai ai cand”. Dar, in ciuda eforturilor supraomenesti, cred ca m-am descurcat, totusi, decent. Nici pentru decoratul casei in spiritul sarbatorii nu am avut timp ca pe vremuri. Am decorat cate o camera, pe rand, cu cate un obiect, pe masura ce le cumparam sau le scoteam de prin cutiile din anii anteriori. Dar important este ca pana in ajun, totul a fost aranjat asa cum mi-am dorit.

Am cumparat un bradut suedez de la piata din cartier, l-am carat (de fapt Catalin l-a carat, eu doar l-am privit carand), l-am impodobit, am facut prajituri, am ascuns rapid cadourile sub pom si l-am asteptat nerabdatoare pe Mosu’. Si pare-se ca am fost cuminte, pentru ca am primit o multime de cadouri frumoase, pentru care vreau sa le multumesc inca o data prietenilor, colegilor, iubitului si familiei, care au fost draguti si mi-au aratat inca o data ca le pasa.

Intr-o atmosfera calda de armonie si sarbatoare, in luminile beculetelor de pe brad si de pe acoperisurile si ferestrele vecinilor, in casa cu miros de brad, prajituri si spray repulsiv cu lamaie pentru alungat pisica de la pom, pe melodii simpatice de colinde si gust de bunatati culinare si vin rosu, am deschis pentru prima data cu drag usa colindatorilor, fara a-mi face probleme ca-s niste tigani nenorociti si imputiti. Erau doar copiii vecinilor de vila care sunt scoliti in muzica si care ne-au cantat minunat.

De asemenea, pentru prima data, nu mi-am facut probleme ca, daca atarn de usa de la intrare o coronita impodobita, intr-o zi, maxim doua, va fi furata de tigani. Mai mult, bunii nostri vecini au adus un bradut in holul de la intrare, pe care l-au impodobit si sub care au pus cutii colorate de cadouri. Ba si mai mult decat atat, ne-au si decorat viluta cu luminite. Ei bine da, in conditiile astea civilizate si de buna vecinatate, am simtit cu adevarat ca e sarbatoare si armonie. Acum nu pot decat sa perpetuez starea si sa ma bucur de persoanele dragi, acasa.

Pentru cei curiosi, pisica nu a daramat bradul . A manifestat un oarece interes pentru el, cat timp nu era impodobit si reprezenta elementul de noutate din mijlocul livingului. Ulterior impodobirii cu globuri etc. si plasarii cadourilor sub pom, dupa cum se poate observa si din poza de mai sus, a devenit mult mai interesata de cutiile cu cadouri (deh, pisici + cadouri = love). Dar pentru siguranta, am acoperit totul cu spray repulsiv. 25.12.2011 – bradul e inca in picioare, iar pisica il ignora.

Va doresc un Craciun ca de poveste, de care sa va amintiti cu drag peste ani si ani, sa va bucurati de cadouri frumoase, sa iubiti si sa fiti iubiti.